Dependenţa de pornografie este una dintre cele mai stigmatizante adicţii cu care te poţi confrunta. Totul porneşte de la un obicei aparent benign, care poate însă avea consecinţe inclusiv asupra neuroplasticităţii creierului. În termeni simpli, pornografia îţi poate reconfigura creierul la o versiune mai infantilă a sa. Însă acestea nu sunt singurele efecte negative.

Scurt istoric al producţiei şi consumului de pornografie

În 1991, anul în care internetul a devenit accesibil publicului, existau mai puțin de 90 de reviste pentru adulți publicate în America. Doar șase ani mai târziu, în 1997, existau aproximativ 900 de site-uri pornografice pe internet. 

În lume, în 2022 existau peste 10 mii de terabytes de pornografie accesibilă, iar în prezent există peste 4 milioane de website-uri dedicate.

Odată cu această abundenţă de materiale pentru adulţi, consumul a crescut exponenţial. O analiză din Polonia, făcută între anii 2004 şi 2016, arată că numărul utilizatorilor care au accesat conţinut pornografic pe internet a crescut cu 310% în acest interval de timp, de la 2,7 la 8,5 milioane.

Şi în România accesările site-urilor de tip Pornhub şi a serviciilor de videochat au explodat, mai ales în cele 3 luni de carantină din pandemie. Iar acest lucru e doar o altă dovadă că izolarea, singurătatea, dar şi stresul şi anxietatea care au marcat acea perioadă, i-au determinat pe oameni să se refugieze în plăceri rapide şi aparent gratuite.

Efectele dependenţei de pornografie asupra creierului

Pornografia, mai ales pe termen mediu şi lung, produce modificări fizice în creier, afectând sistemul de recompensă. În plus, există o asociere între acest tip de consum şi erodarea cortexului prefrontal, zonă răspunzătoare de aspecte precum moralitatea, controlul impulsurilor sau de voinţă. 

Statisticile arată însă că aproximativ 10% dintre utilizatorii ce accesează acest conţinut sunt şi dependenţi. Aceştia sunt cei auto-raportaţi, prin urmare cifrele ar putea fi mai mari.

Această problemă nu este doar una a bărbaţilor. Deşi este adevărat că într-o mare proporţie, consumatorii de conţinut explicit sunt bărbaţi, în 2024, 38% dintre utilizatorii care au accesat Pornhub au fost femeile. Acestea din urmă au o înclinaţie către conţinutul mai prietenos cu femeile, dar migrează treptat, către conţinut mai dur.

Imaginile pornografice, declanşatori hiper-stimulatori

În termeni simplificaţi, pornografia ne întoarce creierul la o versiune mai infantilă a sa. 

Fenomenul este foarte similar consumului de droguri: Evoluţia ne-a configurat creierul astfel încât să răspundă stimulilor sexuali cu eliberări mari de dopamină, un neurotransmiţător asociat în principal cu anticiparea recompensei. Tot dopamina însă este cea care declanşează întipărirea în creier a informaţiei care a generat plăcerea. 

Astfel, atunci când corpul are o nevoie, cum ar fi mâncarea sau sexul, creierul își amintește unde să revină pentru a experimenta din nou aceeași plăcere.

Atunci când nevoia apare din nou, pe cei care obişnuiesc să frecventeze astfel de platforme, instinctul îi va mâna către plăcerea obţinută rapid şi uşor, în detrimentul relaţiei cu partenerul sau partenera, care necesită timp, efort, implicare

La fel ca în cazul oricărui alt comportament sau substanţă ce provoacă adicţie, toleranţa creşte odată cu expunerea. Scenele pornografice sunt declanșatori hiper-stimulatori, care duc la secreții anormal de ridicate de dopamină. Acest lucru poate afecta sistemul de recompensă bazat pe dopamină și îl poate face mai puțin receptiv la sursele naturale de plăcere. Din acest motiv, utilizatorii încep să întâmpine dificultăți în a obţine aceeaşi plăcere alături de un partener fizic. 

Conţinut tot mai dur, odată cu creşterea toleranţei

Desensibilizarea circuitelor noastre de recompensă creează condițiile pentru apariția disfuncțiilor sexuale, însă consecințele nu se opresc aici. Studiile arată că modificările în transmiterea dopaminei pot favoriza apariția depresiei și a anxietății. Consumatorii de pornografie raportează simptome depresive mai accentuate, o calitate mai scăzută a vieții și o stare de sănătate mintală mai slabă comparativ cu cei care nu consumă pornografie.

Psihiatrul Norman Doidge, autorul cărţii “Creierul se transformă. Experiențele neuroplasticităţii” explică efectele asupra neuroplasticităţii creierului: „Pornografia îndeplinește toate condițiile necesare pentru schimbările neuroplastice. Atunci când producătorii de pornografie se laudă că împing limitele introducând teme noi, mai dure, ceea ce nu spun este că sunt nevoiți să facă asta, deoarece clienții lor dezvoltă o toleranță la conținut.”

Altfel spus, pornografia clasică devine banală, nu mai declanşează aceeaşi reacţie în creier, iar utilizatorii caută conţinut tot mai dur. Nu neapărat pentru că acel conţinut le place cu adevărat, ci pentru că simt nevoia de stimuli tot mai puternici pentru a obţine acelaşi rezultat, exact ca în cazul oricărei alte adicţii.

Efectele dependenţei de pornografie asupra sănătăţii fizice şi psihice

Disfuncțiile sexuale sunt cele mai frecvente probleme asociate cu dependenţa de pornografie. Vorbim de probleme precum ejacularea precoce, sau dimpotrivă, întârzierea ejaculării şi imposibilitatea atingerii orgasmului, disfuncție erectilă, scădere a libidoului și a dorinţei faţă de partener.

Printre efectele fiziologice ale pornografiei se numără şi o stare de spirit deteriorată, anxietate, stări depresive și chiar scăderea apetitului pentru mâncare.

Pe lângă toate acestea, când vorbim despre dependenţă, există şi un impact social puternic. La fel ca în cazul oricărui drog, această dependenţă modifică viaţa, te izolează, poate dispărea încrederea partenerului, atunci când există unul. Viaţa ajunge să fie despre următoarea “doză”, programul zilnic se modifică în consecinţă, iar în cazurile grave, se poate vorbi chiar despre efecte negative precum pierderea locului de muncă şi distrugerea relaţiilor cu cei din jur. 

În plus, pornografia mai poate genera şi atitudini negative față de propriul corp, adică o nemulțumire mai mare legată de aspectul fizic, stimă de sine fizică scăzută, sentimente de inadecvare și o internalizare crescută a idealurilor legate de înfățișare.

Acest lucru se aplică atât în cazul femeilor, dar şi în cazul bărbaţilor şi se întâmplă deoarece pornografia creează așteptări nerealiste. Distorsionează percepțiile despre ce înseamnă sexul și relațiile intime şi promovează standarde corporale de neatins și comportamente exagerate. În realitate, intimitatea sănătoasă se bazează pe conexiune reciprocă, pe consimţământ și respect, în timp ce pornografia este adesea centrată pe auto-satisfacere sau pe comportamente dominante sau chiar deviante.

Efectele pornografiei asupra minorilor

Potrivit unei statistici citate de Adevărul în urmă cu 5 ani, 30% dintre vizitatorii site-urilor pornografice erau minori, iar dintre aceştia, 10% nu împliniseră 10 ani. 

Există ţări în care se încearcă prevenirea accesului minorilor la aceste site-uri. În Germania sau Franţa, unde în luna aprilie 2025 a intrat în vigoare o lege de reglementare, aceste platforme trebuie să efectueze verificarea vârstei prin diferite metode, ce includ prezentarea unor documente oficiale pentru a putea accesa conţinutul. Se folosesc părți terţe care verifică corectitudinea datelor personale, iar acestea nu sunt stocate, tocmai pentru ca utilizatorului să i se păstreze anonimatul.

În România însă, acest aspect nu este reglementat, astfel că minorii pot accesa accidental sau voit conţinut dedicat adulţilor. 

Efectele expunerii copiilor la materiale destinate adulţilor pot fi devastatoare pentru sănătatea lor mintală şi pentru dezvoltarea lor. De la riscuri crescute de depresie, anxietate, comportamente violente şi deviante, la debut sexual la o vârstă mai fragedă, promiscuitate sexuală, risc crescut de sarcină în adolescență, plus o viziune distorsionată asupra relațiilor dintre bărbați și femei.

În plus, copiii care sunt expuşi pornografiei, mai ales de la vârste fragede, riscă să ajungă fie agresori ai altor copii mai mici, asupra cărora aplică ceea ce văd, fie să devină ei înşişi victime ale pornografiei infantile sau chiar ale traficului sexual. 

Statisticile arată că acei copii care ajung să molesteze alţi copii au cu toţii un element în comun: experienţa sau expunerea, după caz. Fie altcineva i-a abuzat, fie au fost expuşi unui astfel de conţinut.

Soluţiile la problema dependenţei de pornografie

Dependenţa de pornografie poate fi dificil de tratat, din pricina celor 3A care caracterizează această adicţie:

• Accesibilitate – la un click distanţă;
• Accesibilitate financiară – gratuit, dacă ai internet;
• Anonimitate – nu te ştie nimeni, deci te poţi preface că problema nu există.

Cum ştii că eşti dependent şi cum recapeţi controlul

Un mod de a afla dacă există o problemă este testul lui Ryan Soave: Poţi rezista 30 de zile fără pornografie, fără să simţi o presiune enormă? Dacă nu, atunci există o problemă. Iar conştientizarea şi admiterea faptului că există o problemă sunt primii paşi în a recupera controlul.

Un alt pas esenţial este ajutorul specializat, ideal de la un psihoterapeut specializat pe tratarea adicţiilor. Dar cum aceşti specialişti nişaţi pot fi greu de găsit, poate fi de ajuns şi un psihoterapeut bun, care să ajungă la sursa problemei.

Când vorbim despre adicţie, de fapt vorbim despre traume pe care încercăm să le mascăm sau să le îngropăm, folosind stimuli care ne fac să ne simţim bine. Ca întotdeauna, trebuie tratată cauza, pentru a putea scăpa de efecte.

Împreună cu psihoterapeutul se poate lucra nu doar asupra traumei, dar şi la identificarea acelor factori declanşatori care determină refugierea în adicţie, pentru a şti să îi evitaţi sau să îi gestionaţi corect. 

Cu timpul şi prin terapie comportamentală se poate înlocui obiceiul nociv cu unele benefice. De pildă, sportul, mişcarea, meditaţia, un hobby sau o pasiune constructivă sunt alternative foarte bune. 

Susţinerea este foarte importantă. Există inclusiv în România grupuri de suport dedicate celor cu adicţii sexuale, în care puteţi găsi înţelegere din partea altora care trec prin aceeași experiență. 

E ideal să aveţi o persoană apropiată căreia să vă puteţi destăinui. Aşa-numitul sponsor, cineva suficient de matur încât să nu vă judece sau să vă ia în derâdere, ci să înţeleagă problema şi să vă fie alături chiar şi când recidivaţi. Poate fi un frate, un amic bun sau chiar partenerul sau partenera de viaţă, dacă găsiţi înţelegere la ei, aşa cum ar trebui să găsiţi într-o relaţie sănătoasă.

Surse consultate:

• https://neurosciencenews.com/
• https://link.springer.com/
• https://adevarul.ro/
• https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9922938
• https://www.psychologytoday.com/
• https://www.researchgate.net/
• https://www.mentalhealth.com/
• https://www.pornhub.com/insights/2024-year-in-review
• https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8888374
• https://www.mdpi.com/2076-328X/6/3/17
• https://www.unicef.org/harmful-content-online
• https://aifs.gov.au/research/
• https://www.akleg.gov/
• https://www.addictioncenter.com/
• https://www.medicalnewstoday.com/