Relațiile sunt, probabil, unul dintre cele mai discutate subiecte ale ultimilor ani. Vorbim despre comunicare, despre atașament, despre limite și despre tipare emoționale moștenite din copilărie. Dar psihoterapeuta Cătălina Dumitrescu propune o perspectivă diferită: relațiile nu pot fi înțelese doar psihologic. Ele sunt profund biologice. Hormonii, somnul, stresul, alimentația, microbiomul și chiar nivelul de inflamație din organism influențează felul în care iubim, ne certăm, ne apropiem sau ne îndepărtăm de ceilalți.

Într-un dialog amplu cu Maria, Dumitrescu explică de ce psihologia modernă trebuie privită împreună cu neuroștiința, de ce terapeuții nu sunt „guru” și de ce multe dintre conflictele din relații au explicații care încep, de fapt, în corp.

„Relațiile sunt un noroc, nu un dat”

Maria: Tema noastră este sănătatea relațiilor, un subiect foarte vast.

Cătălina Dumitrescu: În spațiul nostru cultural există tendința de a idealiza oamenii și de a pune pe cineva pe un piedestal. Eu cred că relațiile sunt întotdeauna win-win. Dumneavoastră transmiteți un mesaj, eu ofer informații care cred că pot fi utile, iar oamenii care ne ascultă câștigă la rândul lor.

De fapt, cred că relațiile sunt un noroc în viața noastră. Nu este un dat să întâlnești oamenii potriviți. Uneori acești oameni sunt mentori, profesori sau chiar autori pe care îi citim și pe care poate nu îi vom întâlni niciodată.

De ce neuroștiința schimbă felul în care înțelegem psihologia

Maria: Abordarea dumneavoastră este diferită de cea pe care o vedem frecvent în spațiul public. În loc să vorbiți doar despre comunicare sau atașament, aduceți în discuție cortizolul, neurotransmițătorii, somnul. Cum a apărut această direcție?

Cătălina Dumitrescu: A venit foarte natural. Am început studiile de psihologie într-o perioadă în care neuroștiințele nu erau atât de dezvoltate. În ultimii 20 de ani, însă, imagistica cerebrală – RMN-ul și alte metode – au început să ofere dovezi concrete despre felul în care funcționează creierul.

Pentru mine a fost o nevoie personală de a înțelege reacțiile fiziologice. De ce ne bate inima mai tare într-o anumită situație? De ce reacționăm intens la întâlnirea cu o persoană din trecut? De ce uneori simțim o reacție puternică față de cineva pe care abia l-am cunoscut?

În facultate am învățat multe metafore terapeutice frumoase, dar eu aveam nevoie și de structură, de știință. De aceea m-am orientat spre terapia cognitiv-comportamentală și spre neuroștiințe. Astăzi nu mai putem explica comportamentul uman doar psihologic. Biologia și psihologia sunt inseparabile.

Mitul terapeutului perfect

Maria: Există o percepție destul de răspândită că terapeuții sunt oameni care au viața perfectă.

Cătălina Dumitrescu: Este un mit foarte nociv. Terapeuții sunt oameni, cu reacții emoționale, cu dificultăți, cu relații complicate uneori. Ideea aceasta că terapeutul trebuie să fie un fel de figură omniscientă, perfect controlată, creează o presiune uriașă asupra pacientului.

Dacă pacientul vede în fața lui un om aparent impecabil, poate ajunge să creadă că el este „defect”. Se creează un sentiment de rușine: „Uite, el poate, eu nu pot”. Dar realitatea este că funcționăm toți în același corp biologic, cu aceleași limite.

Suntem liberi sau determinați?

Maria: În discuțiile despre neuroștiință apare frecvent ideea determinismului. De exemplu, există teorii care spun că deciziile noastre sunt rezultatul geneticii, al mediului și al experiențelor anterioare. Cum se reflectă asta în relații?

Cătălina Dumitrescu: Există o confuzie frecventă între determinism și predestinare. Nu suntem predestinați. Suntem însă determinați de foarte mulți factori: genetici, biologici, sociali.

Genetica noastră vine dintr-un lanț lung de generații. În plus, mediul în care creștem, accesul la hrană, experiențele de viață, somnul, stresul – toate acestea influențează modul în care luăm decizii.

De exemplu, microbiomul intestinal are un rol important în producerea unor hormoni care influențează creierul prin nervul vag. Practic există o autostradă de comunicare între intestin și creier. De aceea nu putem înțelege emoțiile sau comportamentul fără să privim organismul ca pe un întreg.

De ce stresul afectează relațiile

Maria: Cum ajung aceste procese biologice să influențeze concret relațiile dintre oameni?

Cătălina Dumitrescu: Un exemplu foarte clar este axa hipotalamus–hipofiză–adrenale, sistemul care gestionează răspunsul la stres.

Hipotalamusul este structura care interpretează emoția: ne place sau nu ne place ceva, ne simțim în siguranță sau în pericol. Semnalul merge apoi către hipofiză și adrenale, care eliberează cortizolul.

Cortizolul este util – ne mobilizează organismul. Problema apare când stresul devine stres cronic. Atunci apar procese inflamatorii în corp și chiar în creier. Inflamația afectează rețelele neuronale implicate în autoreflecție și empatie.

În această stare devenim mai iritabili, mai interpretativi și mai puțin capabili să înțelegem perspectiva celuilalt. Iar asta se vede imediat în relații.

De ce ne certăm mai des seara

Un fenomen observat frecvent în cupluri are și el o explicație biologică: conflictele apar adesea seara.

Cătălina Dumitrescu: Pe parcursul zilei luăm foarte multe decizii. Spre seară, cortexul prefrontal – partea creierului responsabilă cu autocontrolul și raționalitatea – este obosit.

Asta înseamnă toleranță mai scăzută și control mai slab al impulsurilor. De aceea multe certuri apar tocmai atunci când suntem deja epuizați.

Iluzia că iubirea este suficientă

Un alt mit cultural puternic este ideea că iubirea rezolvă totul.

Cătălina Dumitrescu: Filmele și poveștile se termină exact în momentul în care începe realitatea. Vedem finalul fericit, nunta, iar apoi apare „The End”.

Dar viața de cuplu începe abia după aceea. Relațiile trebuie muncite. Nu este suficient să ne iubim. Trebuie să învățăm să comunicăm, să negociem timpul, să ne reglăm emoțional și să ne dezvoltăm împreună.

Uneori oamenii descoperă după 10 sau 15 ani că au ajuns la valori complet diferite. Identitatea noastră se schimbă în timp, iar relațiile trebuie să țină pasul cu aceste transformări.

„Trăim pe credit de energie”

Una dintre ideile centrale ale psihoterapeutei este că mulți oameni trăiesc într-un deficit permanent de resurse.

Cătălina Dumitrescu: Avem un bazin limitat de energie. În fiecare zi consumăm din el: muncă, responsabilități, copii, relații, probleme administrative. Dacă nu există somn suficient și momente de recuperare, ajungem să trăim „pe credit”. Iar acest credit se plătește, mai devreme sau mai târziu, prin boală sau prin deteriorarea relațiilor.

Somnul este esențial pentru refacerea sistemului nervos. La fel sunt mișcarea, timpul personal și activitățile care ne reglează emoțional.

Capcana dopaminei și a rețelelor sociale

Cătălina Dumitrescu: Rețelele sociale funcționează pe baza unor „spike-uri” de dopamină – mici explozii de satisfacție imediată. Scroll-ul constant ne ține într-un ciclu de stimulare rapidă.

Nu este neapărat ceva rău, dar trebuie consumat cu măsură. Problema este că acest tip de stimulare reduce capacitatea de concentrare și răbdarea necesară pentru activități mai profunde, cum ar fi cititul sau reflecția.

Cititul unei cărți implică un tip diferit de procesare cerebrală și dezvoltă mult mai mult rețelele neuronale.

De ce avem nevoie de educație emoțională

Un alt punct important al discuției a fost nevoia de educație psihologică reală.

Cătălina Dumitrescu: Gândirea critică nu apare spontan. Trebuie cultivată prin lectură, reflecție și contact cu idei diverse. Problema este că mesajele simpliste se repetă foarte mult în spațiul public. Iar creierul nostru tinde să accepte drept adevăr ceea ce devine familiar.

De aceea pseudoștiința sau teoriile conspirației se răspândesc atât de ușor: repetarea constantă creează iluzia de adevăr.

Relația cu sinele

Orice relație sănătoasă pleacă de la relația cu sinele.

Cătălina Dumitrescu: Pentru a avea relații sănătoase trebuie mai întâi să avem o relație cu noi înșine. Asta înseamnă timp pentru reflecție, pentru liniște, pentru mișcare și pentru reglarea emoțională. Nu este un proces simplu și nici rapid. Este o muncă de fiecare zi.

Relațiile nu sunt ceva care „se întâmplă” pur și simplu. Ele sunt un proces continuu de ajustare, negociere și creștere.

Concluzii de luat acasă, în urma dialogului

La finalul dialogului, ideea care rămâne este una surprinzător de simplă: relațiile nu pot fi înțelese fără biologie.

Somnul insuficient, stresul cronic, alimentația dezechilibrată și lipsa timpului personal nu afectează doar sănătatea fizică, ci și capacitatea noastră de empatie, răbdare și conectare.

Asta face ca sănătatea relațiilor să nu fie doar o problemă de comunicare sau compatibilitate. Este și o problemă de fiziologie.

Iar uneori primul pas către o relație mai bună nu este o conversație dificilă, ci ceva mult mai banal: o noapte de somn bun.

În final, este important de notat și faptul că nu ne putem repara printr-o relație, ci este esențial ca lucrul cu sinele să aibă loc înainte, pentru a putea vorbi de vindecare, urmată de dezvoltarea și menținerea unei relații sănătoase.