Sănătatea mintală reprezintă una dintre cele mai mari provocări de sănătate publică ale prezentului, atât la nivel global, cât și în România. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, una din opt persoane trăiește cu o problemă de sănătate mintală, iar anual peste 700.000 de persoane își pierd viața prin suicid.

În România, datele recente arată amploarea fenomenului, care rămâne însă insuficient recunoscut și abordat sistemic. „Radiografia Sănătății Mintale în România”, realizată de Asociația Mindcare for all plecând de la datele Eurobarometrului 530 (2023), oferă o imagine detaliată asupra stării sănătății mintale, a accesului la servicii, a nivelului de stigmatizare și a principalelor vulnerabilități ale populației..

Sănătatea mintală în România – Context istoric

Pentru o mai ușoară înțelegere a situației actuale, raportul plasează sănătatea mintală într-un context istoric specific României. În perioada regimului comunist, persoanele cu tulburări de sănătate mintală erau frecvent izolate în instituții, în afara spațiului public, iar domeniul era gestionat aproape exclusiv prin psihiatrie instituționalizată. Practicile respective au contribuit la consolidarea stigmatizării și a fricii asociate problemelor de sănătate mintală.

Deși au existat inițiative de psihiatrie comunitară, precum Laboratoarele de Sănătate Mintală (1975–1985), acestea au devenit ineficiente odată cu desființarea facultăților de psihologie și asistență socială în 1977. După 1989, sistemul de sănătate mintală a fost nevoit să se reconstruiască aproape de la zero, proces care continuă și în prezent, cu decalaje semnificative față de alte state europene.

Cifrele din România, în raport cu cele de la nivel global și european

Problemele de sănătate mintală nu sunt o problemă specifică României. La nivelul Uniunii Europene, sănătatea mintală este considerată o prioritate emergentă, iar instituțiile europene promovează integrarea sănătății mintale în toate politicile publice relevante.

Cu toate acestea, România se confruntă cu mari limitări. Cheltuielile totale pentru sănătate reprezintă 5,8% din PIB, comparativ cu media UE de 10,4%, plasând România pe penultimul loc în Uniune. Din acest buget restrâns, doar o proporție redusă este destinată sănătății mintale, în linie cu tendința globală de subfinanțare a acestui domeniu (aproximativ 2% din bugetele de sănătate, conform OMS).

Deși România dispune de o Strategie Națională de Sănătate 2023-2030 și de un Plan de Acțiune pentru Sănătate Mintală 2024-2029, multe dintre măsuri rămân la un nivel general, fără mecanisme clare de implementare și fără indicatori de impact. Accentul continuă să fie pus pe intervenția clinică și infrastructura spitalicească, în detrimentul prevenției și serviciilor comunitare.

Unul din doi români a avut o problemă de sănătate mintală în ultimul an

Studiul Eurobarometrului 530 a inclus un eșantion reprezentativ de 1.023 de respondenți din România, distribuiți echilibrat pe gen și grupe de vârstă. Datele arată că 42% dintre români au declarat că s-au confruntat cu probleme de sănătate mintală în ultimul an.

Cele mai frecvent raportate dificultăți sunt:

• sentimentele de tristețe (73%),
• îngrijorările excesive (51%),
• dificultățile de concentrare (46%),
• stima de sine scăzută (40%),
• schimbările bruște de dispoziție (40%)

Femeile din UE raportează mai frecvent probleme de sănătate mintală decât cele din România, în timp ce tinerii cu vârste între 15 și 24 de ani reprezintă categoria cea mai vulnerabilă: șase din zece adolescenți și tineri declară că s-au confruntat cu astfel de probleme, de până la două ori mai des decât generațiile mai în vârstă.

Accesul redus la servicii specializate

Un aspect foarte relevant este discrepanța dintre prevalența problemelor și utilizarea serviciilor specializate. Șase din zece români nu au apelat la niciun serviciu de sănătate mintală atunci când s-au confruntat cu dificultăți. Chiar și în rândul tinerilor, doar 19% au apelat la psihoterapie, în ciuda nivelului ridicat de vulnerabilitate.

Atunci când românii caută sprijin, cel mai frecvent apelează la medicul de familie, în timp ce accesul la psihologi, psihoterapeuți sau psihiatri este semnificativ mai redus. Persoanele peste 65 de ani se adresează foarte rar serviciilor de psihoterapie sau psihologie.

Ce împiedică oamenii să caute ajutor specializat

Raportul identifică mai multe obstacole majore în accesarea serviciilor de sănătate mintală:

• costurile ridicate (52%),
• listele de așteptare (38%),
• frica de medici sau spitale (36%),
• dificultatea de a identifica un specialist potrivit (34%),
• tendința de amânare a căutării ajutorului (30%)

Femeile, elevii, studenții și persoanele din mediul rural se confruntă cel mai frecvent cu aceste bariere. Comparativ cu media europeană, România se distinge prin ponderea mare a costurilor ca obstacol principal, în timp ce în alte state UE listele de așteptare reprezintă problema dominantă.

Stigmatizarea, o problemă majoră

România se află în primele cinci state europene în ceea ce privește nivelul de stigmatizare a problemelor de sănătate mintală. Conform datelor, 85% dintre respondenți consideră că persoanele cu probleme de sănătate mintală sunt privite diferit în societate, 53% consideră că sunt tratate diferit chiar de cadrele medicale, iar 74% indică școala sau locul de muncă drept medii în care discriminarea este prezentă.

Raportul descrie un cerc vicios: stigmatizarea reduce accesarea serviciilor, ceea ce limitează datele reale despre nevoile populației, contribuind la subfinanțare și menținerea unui sistem deficitar. Acest mecanism amplifică, la rândul său, stigmatizarea.

Cine sunt cei aflați în risc

Pe lângă tineri și femei, principalele grupuri vulnerabile la probleme de sănătate mintală sunt persoanele vârstnice, locuitorii din mediul rural și persoanele cu niveluri scăzute de educație sau venit. Datele disponibile sugerează că aceste grupuri fie se confruntă mai frecvent cu probleme psihice, fie întâmpină bariere mai mari în accesarea sprijinului.

La nivel european, costurile asociate problemelor de sănătate mintală sunt estimate la aproximativ 4% din PIB, iar investițiile în acest domeniu ar putea genera beneficii economice de până la patru ori mai mari decât sumele investite.

Soluțiile propuse de Mindcare for all

Pentru a reduce din fenomen, Asociația Mindcare for all propune în raport șase piloni de acțiune menite să îmbunățească starea sănătății mintale în România.

Elaborarea unei strategii naționale dedicate sănătății mintale

Un prim pas în rezolvarea acestei probleme complexe ar fi realizarea unui document umbrelă, care să coordoneze intervențiile existente și să promoveze colaborarea între medici, psihologi, asistenți sociali, consilieri școlari, cadre didactice și organizații neguvernamentale.

Alocarea de resurse financiare

Al doilea pilon se referă la guvernanță și finanțare, prin recunoașterea sănătății mintale ca prioritate de sănătate publică și alocarea de resurse financiare aliniate la bunele practici europene.

Lupta cu stigmatul

Este necesară combaterea stigmei, prin campanii naționale asumate, realizate în colaborare între instituții publice, societatea civilă și mass-media, cu scopul de a schimba percepțiile sociale și de a reduce discriminarea.

Prevenție și educație

Alfabetizarea emoțională este esențială, alături de introducerea educației psiho-emoționale în școli, programe la locul de muncă și formarea profesioniștilor capabili să identifice timpuriu problemele de sănătate mintală, spun autorii.

Servicii dedicate în comunități, inclusiv în cele vulnerabile

Al cincilea pilon urmărește dezvoltarea serviciilor comunitare accesibile, prin trecerea de la un model predominant spitalicesc la servicii integrate în comunitate, cu un rol central pentru medicii de familie și centrele de sănătate mintală.

Măsurarea datelor din teritoriu

În final, al șaselea pilon vizează monitorizarea și cercetarea, prin colectarea sistematică de date relevante care să permită fundamentarea politicilor publice și evaluarea progresului în domeniu.

Raportul, o radiografie necesară

Radiografia Sănătății Mintale în România evidențiază o realitate complexă: un nivel ridicat de vulnerabilitate, un acces limitat la servicii, o stigmatizare persistentă și un sistem insuficient adaptat nevoilor populației. În același timp, raportul oferă un cadru coerent de acțiune, bazat pe date și aliniat recomandărilor internaționale.

Problemele și soluțiile prezentate indică faptul că sănătatea mintală nu poate fi abordată izolat, ci necesită politici publice integrate, investiții susținute și o schimbare de perspectivă, în care sănătatea mintală este tratată ca parte inseparabilă a sănătății publice.