Sănătatea reproductivă încă este un subiect tabu, despre care multe femei se feresc să vorbească, chiar şi cu specialiştii în domeniu. Într-un interviu amplu, Maria Bucuria a discutat cu Adina Păun, moaşă, consultant în alăptare şi educator perinatal, despre câteva dintre cele mai importante aspecte ce ţin de sănătatea reproductivă, precum importanţa unui ciclu menstrual regulat şi fazele acestuia, măsuri de prevenire a cancerului de sân sau a cancerului de col uterin.

Ciclul menstrual – Oglinda sănătăţii reproductive feminine

Ce procese sunt implicate în buna desfăşurare a ciclului menstrual

Pentru ca ciclul menstrual să aibă loc, totul începe cu producţia hormonală din creier. Aceşti hormoni sunt trimişi prin sânge către ovare, influențând astfel procesul de dezvoltare al ovocitului (jumătatea mamei de copil) şi dezvoltarea endometrului, „culcuşul” pe care corpul îl pregăteşte în uter, în anticiparea unei sarcini.

Faza foliculară

Faza foliculară a ciclului menstrual începe în prima zi a menstruației (ziua 1 a ciclului) și durează până la ovulație. Această fază este caracterizată prin creșterea nivelului de estrogen și dezvoltarea foliculilor ovarieni, unul dintre aceștia devenind dominant și eliberând ovulul în timpul ovulației.
Durata fazei foliculare variază, dar în general durează între 10 și 16 zile, în funcție de lungimea ciclului menstrual al fiecărei persoane.

În prima zi a ciclului menstrual, corpul începe eliminarea endometrului, cu tot cu ovocitul nefecundat, pentru a putea începe un alt proces de pregătire pentru o eventuală sarcină.

În jurul celei de-a 14-a zi, un ovocit pleacă din unul dintre ovare pe trompa uterină, pentru a ajunge în uter.

Faza luteală

Faza luteală începe imediat după ovulație și durează până la începutul următoarei menstruații. Aceasta este caracterizată prin creșterea nivelului de progesteron, produs de corpul galben (structura formată din foliculul care a eliberat ovulul). Progesteronul pregătește mucoasa uterină pentru o posibilă implantare a unui ovul fecundat.

Dacă pe traseul său ovocitul întâlneşte un spermatozoid, se formează zigotul, viitorul embrion, care se implantează, astfel începând sarcina.

Dacă însă ovocitul nu întâlneşte un spermatozoid, celula maternă moare, este absorbită în ţesut şi eliminată la următoarea menstruaţie.

Faza luteală are o durată relativ constantă, între 10 și 16 zile, majoritatea femeilor având-o în jur de 14 zile.

Importanţa unui ciclu menstrual regulat

Pentru a avea o menstruaţie regulată este nevoie de un echilibru hormonal, este necesar ca ovarele să funcţioneze bine, trompele uterine trebuie să fie permeabile, pentru ca ovocitul să treacă prin ele, iar endometrul, țesutul uterin trebuie să se formeze şi să se elimine la timp.

Din momentul în care o fată începe să aibă un ciclu menstrual regulat, lucru care se întâmplă, de fel, la 2 ani de la prima menstruaţie, acesta devine oglinda sănătăţii femeii.
Ciclul menstrual trebuie să aibă anumite caracteristici, tipice fiecărei femei în parte. Atunci când aceste caracteristici se modifică, acest lucru ar trebui să ridice semne de întrebare.

Cât durează un ciclu menstrual normal

Ciclurile pot varia între 21 şi 35 de zile. Durata unui ciclu menstrual este de la prima zi de sângerare, până la ultima zi de dinaintea următoarei sângerări.
Astfel, un ciclu poate dura 21, 27 sau 35 de zile şi este firesc, atât timp cât această frecvenţa se menţine stabilă.

Atunci când există variaţii foarte mari, ceva poate fi în neregulă în corp. De pildă, ne explică Adina: „Eu, ca femeie, nu pot să am acum un ciclu de 21 de zile, luna următoare de 38, luna următoare de 42 şi luna următoare de 15.”

Importanţa urmăririi ciclului menstrual

E foarte important ca fiecare fată şi femeie să îşi urmărească propriul ciclu menstrual, folosind jurnale, calendare sau aplicaţii dedicate, pentru a putea identifica abaterile de la normalul propriu.

De altfel, regularitatea ciclului menstrual este una dintre cele mai importante informaţii pe care medicul ginecolog le solicită, atunci când pacientele merg la control.

Ce factori pot determina o dereglare a ciclului menstrual

• perioade de stres intens
• pierderea bruscă în greutate
• antrenamente intensive în exces – practicarea unui sport de performanţă
• o dietă foarte scăzută în grăsimi sănătoase
• o dietă hipocalorică extremă
• obezitatea

Ce se consideră o dereglare menstruală?

A avea un ciclu regulat timp de mai multe luni sau ani, pentru ca apoi să avem o lună atipică, nu este neapărat un motiv de îngrijorare, ne explică Adina Păun.
Dacă însă dereglarea faţă de ritmul obişnuit se menţine pe o perioadă mai lungă de 3 luni, este necesar un consult medical.

În plus, variaţiile mici nu sunt considerate dereglări, o oscilaţie de 3 zile fiind considerată normală. Dacă într-o lună menstruaţia se instalează la 27 de zile, iar luna viitoare sângerarea începe în a 29-a zi, această oscilaţie nu se consideră o dereglare.
Diferenţe mai mari de 7 zile sunt însă anormale şi ar trebui investigate.

Sângerările sunt, în medie, cuprinse între 3 şi 5 zile, spune Adina. Această frecvenţă trebuie, de asemenea, să se observe şi să se menţină pe parcursul vieţii, până la perimenopauză.

Când este necesar un consult medical

Orice modificare importantă a numărului de zile (Ex: în loc de 5 zile, menstruaţia durează 10), a cantităţii de sânge eliminat, precum şi sângerările dintre menstruaţii necesită atenţia unui medic.
Apariţia unor secreţii vaginale supărătoare, sau care se modifică faţă de în mod obişnuit în consistenţă sau miros, ar trebui de asemenea investigată.

Ce înseamnă secreţii vaginale normale

„Despre vagin se spune că este un organ care se auto-curăţă”, povesteşte Adina. Acest organ conţine glande ce produc secreţii destinate lubrifierii şi menţinerii unui echilibru optim al microorganismelor, motiv pentru care este contraindicat să facem spălături intra-vaginale.

După ce sângerarea se încheie, există o perioadă de pauză, apoi apare o secreţie albă lăptoasă.
Această secreţie este apoi înlocuită de una mult mai transparentă şi alunecoasă, asemănătoare albușului de ou. Aceasta din urmă este şi unul dintre semnalele că organismul se apropie de ovulaţie, aflându-se în perioada fertilă a lunii.
După ovulaţie, secreţia vaginală devine mai uscată, cretoasă chiar, urmată de o altă perioadă de pauză, ce precede următoarea sângerare.

Cantitatea de secreţie vaginală variază de la o femeie la alta şi este determinată genetic.
Secrețiile vaginale necesită investigare atunci când deranjează:

• provoacă mâncărimi
• au un miros neplăcut sau ciudat
• apar dureri în timpul actului sexual
• își modifică textura sau cantitatea, altfel decât descris mai sus.

Există însă şi unele boli cu transmitere sexuală care nu dau simptome, motiv pentru care este recomandată efectuarea unui test de secreţii, o dată la 2 sau 3 ani, în funcţie şi de numărul de parteneri.

Cât de eficientă este metoda calendarului

Folosirea metodei calendarului ca metodă de contracepţie face ca o femeie din patru să rămână însărcinată într-un an. Pentru reper, ne explică Adina, prin folosirea corectă a prezervativului, a implantului contraceptiv, riscul de a obţine o sarcină este de 1 la 100 de femei.

Motivele pentru care metoda calendarului este nesigură:

Ciclul menstrual poate varia din diverse motive, caz în care numărătoarea nu mai este corectă;
Ovocitul (celula mamei) are o viaţă de doar 24 de ore. Însă spermatozoidul, celula tatălui, supravieţuieşte în tractul reproductiv timp de 5 zile.

Cum se palpează corect sânul, ca metodă de prevenire a cancerului la sân

„Palparea nu este recunoscută de către comunitatea medicală ca metodă de screening”, ne spune Adina. Acest lucru se datorează faptului că palparea este o metodă tardivă de a descoperi cancerul la sân, deoarece pacientele ajung la medic când deja tumorile se pot simţi cu mâna. Totuși, Adina ne explică faptul că alege să îndemne pe care le întâlneşte în diferite comunităţi să se palpeze, pentru că şi această metodă este mai bună decât nimic.

Palparea este recomandat a se face ideal după menstruaţie, atunci când sânul nu este la fel de inflamat de hormonii aferenţi ciclului menstrual.
Acest proces de auto-examinare trebuie să înceapă cu zona axilelor, astfel: stând întinsă în pat, cu o mână sub cap, se palpează subrațul pentru a verifica dacă există inflamaţie la nivelul ganglionilor. Ganglionii inflamaţi se simt precum o mică nucă tare, pe care o simțim în profunzime.
Apoi, din aceeaşi poziţie, se pleacă de sub sân, punând suficientă presiune pentru a simţi țesutul în profunzime, dar fără a provoca durere, de jur împrejurul sânului, până la mamelon.

Ce se poate descoperi la palparea sânilor

Odată cu această verificare, femeile pot descoperi niște structuri netede, cu margini bine definite, care se mişcă în sân, independent de ţesutul din jurul lor. Acestea sunt chisturi mamare care ar trebui supravegheate medical, dar care nu reprezintă neapărat o urgenţă, explică Adina.

Un alt tip de formaţiuni care pot fi găsite au marginile nedefinite şi nu pot fi mişcate în interiorul sânului, ci se mişcă odată cu țesutul. Aceste formaţiuni reprezintă o urgenţă şi necesită control medical cât mai rapid, deoarece sunt caracteristice cancerului la sân.

Ce alte semne ar trebui să ne trimită la doctor:

Modificări la nivelul structurii şi aspectului sânilor. Exemple:

• aspect de coajă de portocală pe sân
• diferenţe mari de dimensiun între sâni
• roşeaţă ce persistă în zona areolei mamare
• secreţii din sân, dacă în ultimul an pacienta nu a alăptat
• modificarea mamelonului, care în loc să fie proeminent în afara sânului intră înăuntru

Evident, ideală este urmarea programului de prevenţie împotriva cancerului la sân, ce presupune efectuarea unei ecografii sau a unei mamografii, în funcţie de vârstă şi de risc, şi care începe în intervalul 30-50 de ani.
Începând cu vârsta de 45 de ani ar trebui să facem o primă mamografie, ca să putem avea un punct de plecare cu care medicul să poată ulterior compara mamografiile din următorii ani.

Ce este HPV şi cum putem preveni cancerul de col uterin

HPV, abrevierea de la „Human papillomavirus”, reprezintă o familie peste 100 de virusuri, ce se împart în două mari categorii: cele care pot provoca negi genitali şi cele care pot duce la dezvoltarea cancerului de col uterin. Cancerul de col pornește ca o leziune malignă ce apare la nivelul colului uterin.

Infecţia cu HPV este extrem de comună, fiind aproape imposibil ca o persoană activă sexual să nu se infecteze măcar o dată pe parcursul vieţii. Pentru cei mai mulţi oameni, infectarea cu cele mai multe dintre tulpini nu pun viaţa în pericol. Cu toate acestea, există şi tulpini de HPV care pot duce la apariţia cancerului.

Ce este important de reţinut, ne spune Adina, este că HPV se poate transmite chiar şi în condițiile utilizării corecte a prezervativului. Riscurile sunt însă mai scăzute.

Vaccinarea împotriva HPV, cea mai eficientă măsură de prevenire a cancerului de col uterin

Metoda principală de prevenţie împotriva HPV este vaccinarea. Vaccinul împotriva infecţiilor cu virusurile HPV se poate face gratuit, cu reţetă de la medicul de familie, între 9 şi 18 ani, atât pentru fete, cât şi pentru băieţi.
Până la vârsta de 14 ani, vaccinul se administrează în două doze. Între 14 şi 45 de ani, sunt necesare 3 doze de vaccin pentru o imunizare completă.
Totodată, femeile cu vârste cuprinse între 18 şi 45 de ani pot beneficia de vaccin compensat cu 50%.
Vaccinarea poate fi benefică inclusiv femeilor la vârstă adultă, după începerea vieţii sexuale şi chiar şi femeilor care au deja infecţie cu una dintre tulpini, deoarece imunizarea poate proteja împotriva celorlalte tulpini.

Imunizarea este recomandată inclusiv băieţilor deoarece, pe de-o parte, se pot evita diferite forme de cancer care pot apărea şi în cazul bărbaţilor, precum cancer penian sau orofaringian, dar şi pentru că astfel se stopează răspândirea infecţiilor la parteneri.
Vaccinarea băieţilor este cu atât mai importantă cu cât, în cazul acestora, testarea HPV nu se poate efectua decât în cazurile în care deja există suspiciuni de cancer.

Chiar şi după vaccinare, este recomandată urmarea programului de monitorizare prin testarea HPV.

Diferenţa dintre testul Babeş Papanicolau şi testarea HPV

Până recent, testul Babeş Papanicolau era primul test în procesul de screening împotriva cancerului de col uterin. Prin această investigaţie, se prelevau celule de pe colul uterin, care erau mai apoi trimise la analize pentru a fi analizate.
Dacă rezultatele erau anormale, abia apoi se verifica prezenţa virusurilor HPV.
În prezent, statul decontează direct testarea HPV, prin care se verifică existenţa tulpinilor problematice.

Sănătatea reproductivă, puternic influenţată şi de stilul de viaţă

În final, Adina Păun ţine să menţioneze şi faptul că, pe lângă toate aceste metode de prevenţie ce ne pot salva viaţa, există alte măsuri pe care le putem lua pentru a evita dezvoltarea unor afecţiuni maligne. Consumul de alcool, fumatul şi un stil de viaţă nesănătos, care se reflectă în alegerile pe care le facem de zi cu zi, ne pot predispune în mod deosebit la formarea unor tumori la nivelul sânilor sau la nivelul aparatului reproducător.

Din acest motiv, un prim pas pe care îl putem face pentru a preveni apariţia acestor afecţiuni este să ne analizăm propriul stil de viaţă, pentru a vedea care sunt acele schimbări mici, care pot produce efecte benefice pe termen lung.