În societatea actuală, conceptul de dependență tinde să fie redus la consumul de substanțe precum alcoolul, tutunul sau drogurile. Însă realitatea este mult mai complexă. Într-o lume în care tehnologia, social media și plăcerile imediate sunt omniprezente, formele de dependență s-au diversificat și au devenit mult mai subtile, mai social acceptate, însă la fel de nocive.

Ce este, de fapt, o dependență?

Dependența nu înseamnă doar abuzul de substanțe. Așa cum subliniază specialistul în tratarea adicțiilor Ryan Soave, într-un dialog cu neurocercetătorul Andrew Huberman, „dependența nu este problema, ci o soluție — o soluție disperată la o durere nerezolvată.” Această afirmație oferă o perspectivă diferită asupra mecanismelor care stau la baza comportamentelor compulsive.

Pe scurt, dependența apare atunci când un obicei nu mai este controlat de individ, ci ajunge să îl controleze. Ea se manifestă ca o reacție de autoliniștire în fața unor dureri emoționale sau traume nerezolvate, oferind un fals sentiment de confort, control sau sens.

Dependențele invizibile și efectele lor

Printre cele mai răspândite forme de dependență ale vremurilor moderne se numără utilizarea excesivă a telefonului, consumul compulsiv de conținut digital, pornografia, shoppingul compulsiv și chiar munca. Aceste comportamente, aparent inofensive sau chiar valorizate social, pot deveni distructive atunci când sunt folosite pentru a fugi de emoții neplăcute sau de realități incomode.

Un exemplu relevant este utilizarea rețelelor sociale. Acestea oferă doze constante de dopamină, creând o nevoie permanentă de validare din partea celorlalți. De multe ori, un scroll de câteva minute se poate transforma în ore pierdute, timp în care individul se îndepărtează de activitățile care dau sens real vieții sale. Jocurile video, la rândul lor, oferă o formă de evadare și o iluzie de realizare fără efort, iar pornografia furnizează fantezii fără riscuri emoționale, generând un cerc vicios greu de întrerupt.

Testul libertății personale

Un mod simplu de a verifica dacă un comportament a devenit o dependență este testul propus de Soave: poți renunța 30 de zile la acel obicei fără să simți o reacție emoțională intensă? Dacă răspunsul este „nu”, înseamnă că acel comportament te controlează. În acest context, dependența devine echivalentă cu pierderea libertății personale.

Astfel, termenul de „libertate” capătă o altă dimensiune. Nu este vorba doar despre libertatea politică sau economică, ci și despre libertatea interioară — capacitatea de a alege conștient, fără constrângerea unor impulsuri automate dictate de mecanisme inconștiente.

Cauzele reale ale dependențelor

Adicțiile moderne își au rădăcinile, de cele mai multe ori, în traume emoționale neprocesate. Trauma nu înseamnă doar accidente grave sau abuzuri. Poate însemna o copilărie în care individul a fost învățat să nu deranjeze, o adolescență în care afecțiunea era condiționată de performanță sau o relație în care exprimarea emoțiilor era descurajată.

Creierul uman, în lipsa sprijinului emoțional real, caută rapid substitute: alcool, dulciuri, validare online, consum impulsiv sau alte surse de plăcere facilă. Acest comportament duce la formarea unor tipare mentale și emoționale: „când doare, fug în plăcere rapidă.” Astfel, fiecare nouă „evadare” întărește și adâncește rana inițială.

Un exemplu citat în material este cel al unui tânăr care se confruntă cu dependența de pornografie și cere ajutor pentru a înțelege impactul acestui comportament asupra creierului și corpului său. Cazul evidențiază atât nevoia de sprijin, cât și stigmatul care încă înconjoară anumite forme de adicție.

Dependența ca simptom, nu ca eșec personal

Un aspect esențial în abordarea dependențelor este înțelegerea faptului că acestea nu apar din lipsă de voință sau slăbiciune morală. În schimb, ele sunt semne ale unei suferințe emoționale care necesită în primul rând înțelegere și compasiune, nu judecată.

Din păcate, reacția sistemului social și instituțional este adesea una represivă. În loc să trateze cauzele profunde ale consumului de substanțe sau comportamentelor compulsive, societatea preferă să pedepsească, sau să ignore problemele. În România, de exemplu, abordarea față de consumatorii de droguri este una punitivă, fără recunoașterea caracterului medical și psihologic al adicției.

Soluții reale pentru dependenţele social acceptate

Soluțiile reale pentru combaterea dependențelor nu vin prin forță sau prin vinovățirea individului. Nu se găsesc în pedepse sau în promisiuni de „dezintoxicare” instantanee. Ele presupun în primul rând recunoașterea rănilor interioare care alimentează aceste comportamente și lucrul conștient asupra lor, de cele mai multe ori cu sprijin specializat.

Educația emoțională, terapia și cultivarea conștientizării propriei suferințe reprezintă pași importanți pentru regăsirea echilibrului interior. De asemenea, e important să conștientizăm rolul pe care îl joacă industria modernă — de la entertainment la tehnologie — în întreținerea acestor dependențe prin oferirea unor surse rapide de plăcere și satisfacție.

Creierul uman este programat să caute plăcerea și să evite durerea. Capitalismul modern a înțeles perfect acest mecanism și îl exploatează la maximum. Însă adevărata provocare este să învățăm să trăim şi să alegem conștient, chiar și atunci când plăcerile facile, dar dăunătoare, ne fac cu ochiul la fiecare pas.