Într-un context în care accesul la substanţe periculoase a devenit tot mai facil, inclusiv pentru adolescenţi, de la vârste din ce în ce mai fragede, Dragoş a discutat cu Radu Ţincu, medic primar cu dublă specializare, pe anestezie si terapie intensivă şi toxicologie. Un interviu amplu, în care se discută despre dependenţă în toate formele ei, de la adicţia pentru alcool, substanţe interzise şi jocuri de noroc, până la dependenţa de pornografie sau cumpărături compulsive.

Întrebări de la Dragoş

Poate fi învinsă dependenţa?

Dr. Radu Ţincu: Absolut. Dependenţa poate fi învinsă, însă nu e un proces uşor. Primul pas este ca persoana dependentă să accepte că are o dependenţă.
Am zeci, sute de pacienţi care încearcă să își justifice dependenţa printr-o necesitate. Dependenţa tinde să reprezinte o rezolvare a unei probleme, atunci când persoana în cauză nu reuşeşte să găsească o soluţie reală la problemele pe care le are.

Tratamentul împotriva dependenţei are 3 faze:

Faza de dezintoxicare rapidă a organismului.
Faza de tratament de substituţie, în care se încearcă înlocuirea substanței cu o alta.
Faza post-cură. În această perioadă peste 60% dintre persoanele dependente au recădere.

În ultima parte a tratamentului, este esenţială tratarea dependenţilor cu empatie şi este obligatoriu un sistem de suport. În societatea românească, persoana dependentă este stigmatizată şi învinovăţită.

Cât de mult contează voinţa?

E un element important. Intervine mai ales în prima fază a dependenţei.
Dependenţa are 2 faze importante: cea psihică, în care resimțim efectele plăcute ale substanței ce provoacă dependenţă, dar încă putem alege dacă să continuăm sau nu comportamentul. În această fază, dependentul încă își mai poate exercita voinţa.

Când apare a doua fază, anume dependenţa fizică, interacțiunea farmacologică dintre substanţă şi receptori, nu ne mai putem opri din voinţă, iar în cazul în care încercăm, apare sevrajul.
Apar dureri în corp, transpiraţie, greaţă, dureri musculare, incapacitatea de a fi autonom. Toate acestea duc înapoi la consum. Aici, voinţa nu mai există. Dependenţa e o boală cronică.

Cum evoluează lucrurile în timp, faţă de acum un an, doi?

Lucrurile se schimbă. Viaţa adicţiilor e foarte dinamică, oamenii vrând să aibă tot mai multe senzaţii, caută fericirea mult mai uşor, iar drogurile reprezintă această alternativă.

Ce substanţe sunt cele mai periculoase?

Drogurile „legale”, sau etnobotanice. Sunt apanajul generației tinere. Aceste substanţe au apărut cu scopul de a reproduce efectele drogurilor clasice.
Pe ideea „de ce să plătim 100 euro pentru un gram de cocaină, când putem obţine acelaşi efect cu 10 lei”, niște chimişti au găsit varianta de sintetizare chimică.
Faptul că aceste substanţe, pe lângă că sunt foarte ieftine, şi deci foarte atractive, au denumirea de „droguri legale”, care i-a indus în eroare pe tineri. Pentru că ei cred că pot fi vândute legal.

„Etnobotanic” e un cuvânt care înșală populaţia, deoarece tinerii cred că aceste substanţe sunt naturale.
Acestea sunt substanţe de sinteză chimică, agresive cu sistemul nervos central, care produc dependenţă foarte rapid şi sevraje foarte intense.

Exemple de astfel de substanţe periculoase:

cannabinoidul sintetic, care copiază marijuana, însă e de 50 de ori mai puternic, iar sevrajul apare mult mai repede.
Fentanil, care imită morfina, dar care are o potenţă de 200 de ori mai mare. Aceşti oameni sunt expuşi riscului de a muri, deoarece fentanilul poate produce stop respirator în 30-40 de secunde de la injectare.

Problema cu expunerea populației tinere la aceste substanţe este că apar niște tulburări de comportament foarte mari. În SUA se vorbeşte despre fenomenul zombi, o depersonalizare a consumatorilor. Aceştia ajung să nu-şi mai poată percepe propria personalitate în mod real.

Întrebări din trib

Cumpărăturile compulsive sunt o dependenţă?

Dependenţa de jocuri de noroc, dependenţa de cumpărături, de pornografie sunt niște dependenţe de obiceiuri, care se dezvoltă fără o interacţiune directă.
La nivelul creierului se accesează mecanismul de recompensă. Cumpărăm compulsiv atunci când avem o supărare, o frustrare. Mergem, cumpărăm haine în exces pentru a ne restabili echilibrul psihoemoţional.
La nivelul acestui circuit de recompensă se eliberează niște neurotransmiţători, care creează dependenţa în sine.

Vlad Zaha: Nu consideraţi că cea mai puternică formă de blamare şi stigmatizare o reprezintă pedepsele penale?

Eu am fost şi sunt în continuare susținătorul pedepselor pentru traficanţi. Dacă oferta de substanţe stupefiante şi psihoactive creşte, este evident că accesibilitatea de a cumpăra aceste substanţe este ceea ce încurajează consumul.
Consumul nu trebuie pedepsit, am spus asta în nenumărate rânduri. Dependentul nu va fi vindecat de pedeapsa penală şi nici de închisoare. Persoana care consumă are nevoie de ajutor medical, nu de pedepse.

Care dintre cele două dependenţe e mai greu de învins? Alcool sau nicotină?

Depinde de tipul personalităţii. Sunt persoane care pot rezista foarte uşor dependenţei de fumat, pentru că nu le place gustul, fumul.
În cazul alcoolului, există persoane cărora nu le place acea stare de ebrietate, deci nu consumă alcool.
Ambele sunt grave. Am văzut persoane care au avut probleme cu a se opri din fumat şi persoane care nu s-au putut opri din consumul de alcool decât atunci când ciroza hepatică a fost atât de avansată, încât să producă encefalopatia hepatică, iar persoana respectivă să fie comatoasă.
Nu trebuie să spunem care e mai gravă şi care mai uşoară, pentru că fiecare dependenţă se mulează pe tipul nostru de personalitate.

Cum putem pune presiune asupra statului pentru a-şi schimba comportamentul faţă de persoanele dependente?

Pacienţii dependenţi au niște probleme sociale foarte mari. Primul element care întârzie prezentarea pacientului la medic este stigmatizarea.
Dacă noi schimbăm această abordare şi nu îl mai învinovățim şi înţelegem că dependenţa este o boală cronică, îl ajutăm să accepte cu mai mare uşurinţă faptul că el are o dependeţă.

Cum trebuie să acţioneze familia în cazul dependenţilor de jocuri de noroc?

Familia trebuie să înțeleagă că trebuie să fie partea de suport a acestor pacienţi. Când eşti dependent de jocuri de noroc, alcool, sau droguri, dacă ţi-ai pierdut familia şi prietenii, singurul prieten care rămâne este dependenţa.
Am avut familii care mi-au adus pacienţi şi care mi-au spus că nu-i mai vor acasă. Oamenii încearcă să scape de persoana dependentă. Iar asta se întâmplă deoarece o persoană dependentă afectează 7 persoane din jurul său.

Sunteți de acord cu afirmaţia „odată dependent, pentru totdeauna dependent”?

Nu. Am văzut foarte mulţi pacienţi care au reuşit să scape de dependenţă. Într-adevăr, perioada e lungă. Dacă ai consumat 10 ani, nu poţi să te aştepţi ca în 2 săptămâni să scapi de dependenţă.
Este vorba de reglarea sistemului nervos central, care în 10 ani de consum s-a modificat. Trebuie să dai posibilitatea creierului să revină la normal.
Rata de recădere în primul an la pacienţii dependenţi de orice substanţă este de 60%. Cu cât programul de reabilitate este mai corect, cu atât rata de succes este mai mare.

Cât de mult esta afectat creierul de consumul de substanţe?

Substanțele psihoactive nu urmăresc fiziologia creierului şi produc niște reacţii anormale la nivelul acestuia. Neuronii încep să se distrugă, lucru ce duce la moarte celulară. Astfel, apar zone nefuncţionale, zone cu găuri care nu mai pot funcţiona.
Aceşti pacienţi pot fi recuperaţi, datorită fenomenului de neuroplasticitate a creierului.
Există două tipuri de neuroplasticitate: structurală, ceea ce înseamnă să creşti lungimea acestor circuite neuronale, lucru care astăzi nu se poate face. Există terapii genice, cu celule stem.
Neuroplasticitatea funcţională însă, cea care înseamnă să creşti numărul de receptori sau depozitele de neurotransmiţători se poate realiza.
Cea mai bună reţetă, acceptată în acest moment la nivel mondial de lumea ştiinţifică, sunt experiențele educative noi.
Experiențele noi, terapiile de grup asta fac, această stimulare a neuroplasticităţii cerebrale.

Dacă am legaliza cannabis n-ar fi mai bine?

S-a creat o deculpabilizare, ideea că e mai bine să fumezi cannabis, decât etnobotanice, fără să ne gândim dacă este chiar lipsit de efecte adverse.
Toate studiile arată că utilizarea pe termen lung, mai ales dacă debutul are loc în perioada adolescenţei, produce modificări în dezvoltarea sistemului nervos central. Sunt studii care ne arată scăderi ale performanţelor neurocognitive la pacienţii care consumă cannabis.
Înainte de a legaliza cannabisul, apare o întrebare legată de sociologie: Este pregătită acea societate să înțeleagă legalizarea cannabisului? Avem suficientă educaţie medicală să facem acest lucru?

Răspunsul este clar, din punctul meu de vedere, acum, cum văd societatea românească, noi nu suntem pregătiţi să legalizăm. Sunt tineri care vin la spital pentru că se sperie după ce fumează un joint.
Nu au nici măcar curiozitatea să citească pe Google care sunt efectele cannabisului.
Astăzi cannabisul nu mai este ce a fost odată. În sensul că este de cele mai multe ori combinat, nu cumperi cannabis natural, ci planta stropită cu tot felul de adaosuri chimice.
Sunt plante stropite cu cannabinoizi sintetici sau cu ketamină. Am avut mulţi pacienţi care au venit la spital cu complicaţii generate de ketamina care însoţea cannabisul.
Ketamina este un drog disociativ care produce o separare între percepţia dureroasă la nivelul creierului şi zona periferică.

Ce părere aveți despre studiul realizat de Financial Times referitor la scăderea de analiză a oamenilor, din cauza dependenţei de tehnologie?

E o realitate. S-a creat ideea unei demenţe tehnologice, o afectare neurocognitivă indusă de tehnologie.
Capacitatea scade pentru că tehnologia ne face să nu mai gândim. De când cu inteligenţa artificială, introduci trei cuvinte şi îţi generează un text. În urmă cu câţiva ani, ca să obţii acel text trebuia să studiezi, să analizezi informaţia, pentru a ajunge la o concluzie.
Pe de altă parte, folosirea telefonului este extrem de nocivă pentru creier, pentru că promovează neuroinflamaţia cerebrală.
Telefonul are o luminozitate, culori foarte intense, iar noi schimbăm foarte rapid mesajul pe care creierul trebuie să le proceseze.
Scrollând, primim mesaje foarte diferite. Atunci, creierul își activează diferite zone, care percep emoţii pozitive, negative, într-un timp foarte scurt şi apare această neuroinflamaţie.

Sunt deja foarte multe semnale prin care se încearcă limitarea utilizării tehnologiei de către adolescenţi.
Am pacienţi care tot vin la spital şi spun că au insomnie. Îi întreb cum decurge seara şi îmi spun că se duc în pat cu telefonul mobil şi nu pot adormi.
Normal că nu pot adormi, deoarece sunt supraexcitaţi cerebral de acele informaţii, de luminozitate şi culori.
Trebuie să avem o igienă a somnului, să ne deconectăm, să vedem un film sau să citim o carte, nu să îi dăm creierului mai multe task-uri.

Cum se poate opri dependenţa de dulce?

Zahărul acționează la nivelul creierului în primul rând prin eliberarea de glucoză. În al doilea rând, eliberează niște neurohormoni din categoria opioidelor endorfinelor cerebrale.
Zahărul foloseşte mecanismul opioid, iar dependenţa este asemănătoare cu cea a opioidelor.
Cum putem renunţa la zahăr? Reducând cât mai mult consumul. Cu cât consumăm mai mult zahăr, înseamnă mai multe endorfine, cu atât mai mulţi receptori pe suprafaţa celulelor, cu atât avem nevoie de o cantitate mai mare de zahăr.
Primul pas este să reducem progresiv dozele, pentru a putea să dăm posibilitatea de reducere la nivelul receptorilor.
Uneori poate fi nevoie de un medic diabetolog, pentru că există şi medicamente care reduc această senzaţie.

Ce să facă persoanele dependente de pornografie?

Să meargă la psiholog.
Nu este substanţă toxică, însă pornografia foloseşte acelaşi mecanism de recompensă. Mecanismul cerebral e acelaşi, ştim că dacă ne uităm la un anume tip de conţinut vom obţine o stare de plăcere.
Pornografie reprezintă scurtătura către plăcere, pentru că e mult mai greu să investeşti timp într-o relaţie.

E nevoie de psihoterapie, pentru că psihoterapia trebuie să-ţi arate că nu pornografia este calea pentru o viaţă sexuală normală, ci este nevoie de o viaţă reală.

Cum putem face prevenţie?

Prevenţia şi educaţia în zona drogurilor ar trebui făcută de o echipă multidisciplinară, nu merge cu un singur om.
Problema drogurilor nu este nici o problemă strict medicală, nici o problemă legală, ci este o problemă socială, afectează societatea în ansamblu.

Cannabisul poate să dea supradoză?

Da. Orice substanţă poate să producă decesul, dacă este introdusă în corp într-o cantitate suficient de mare, inclusiv apa în exces poate produce deces prin hiponatremie.

Sfaturi pentru părinţi şi persoane dependenţe

Părinţii nu ar trebui să îi pedepsească pe copii, pentru că îi ostilizează. Faptul că îi pedepsesc îi îndepărtează de succesul de a fi trataţi. E nevoie de evaluare psihologică şi terapie.

Apoi, este foarte important să acceptăm când avem o dependenţă. Dependenţa este o boală, nu un defect moral. Au fost dependenţi oameni de ştiinţă, politicieni, nu este o ruşine.
Există dependenţă la orice nivel social şi educaţional. Din momentul în care batem la uşa cabinetului unui medic care se ocupă de adicţii, avem o şansă.
E nevoie de răbdare, tratamentul durează până la un an – un an şi jumătate. Este important să existe suportul familiei, motivaţie, posibilitate financiară, pentru că din păcate în România lipsesc în zona politicilor de stat programele de reabilitare.