Un studiu recent, care a analizat mai multe cercetări legate de consumul alimentelor ultra-procesate, a evidenţiat legătura tot mai clară dintre aceste produse şi efectele negative semnificative asupra sănătății noastre. În total, au fost identificate 45 de analize combinate, care au inclus aproape 10 milioane de participanți. Studiul a arătat că o expunere mai mare la alimentele ultra-procesate este asociată cu riscuri crescute pentru o gamă largă de probleme de sănătate, incluzând mortalitatea, cancerul, sănătatea mentală, respiratorie, cardiovasculară, gastrointestinală și metabolică.

Risc cu 50% mai mare de boli cardiovasculare

Cercetările au oferit dovezi convingătoare că un consum ridicat de alimente ultra-procesate crește semnificativ riscul de a dezvolta boli cardiovasculare și diabet de tip 2. De asemenea, s-a constatat o legătură puternică între consumul acestor alimente și un risc crescut de anxietate și alte tulburări mentale comune. De exemplu, riscul de mortalitate asociat cu bolile cardiovasculare a fost cu 50% mai mare la persoanele care consumă frecvent astfel de alimente, iar riscul de diabet de tip 2 a crescut cu 12%.

Această analiză reuneşte cele mai recente studii făcute cu privire la consumul de ultraprocesate. Toate informațiile analizate sunt colectate în ultimii trei ani. Și, un detaliu foarte important: niciun studiu din analiză nu a fost finanțat de companii implicate în producția alimentelor ultraprocesate. 

Participanții la studiile despre care vorbeam au fost cu precădere adulți, cu excepția a cinci studii, care au vizat sănătatea mintală și bolile respiratorii, și care au inclus copii și adolescenți.

Alimentele ultraprocesate nu mai lasă loc celor sănătoase

Unele dintre corelații sunt slabe și pentru că există o varietate uriașă de alimente ultraprocesate, fiecare cu efecte probabil diferite asupra organismului. 

Acest studiu major este un progres, dar tot avem nevoie în continuare de mai multe cercetări. Pentru că deși știm că alimentele ultraprocesate cresc în general riscul unor boli, nu înțelegem încă DE CE anume se întâmplă asta. 

Avem, însă, niște ipoteze, despre care se vorbește inclusiv în această analiză. 

De pildă, poate fi vorba despre profilul nutrițional mai prost al acestor alimente. Adică mai mult zahăr, mai multă sare, mai multe grăsimi saturate, mai puține fibre și proteine. 

Apoi, consumul de ultraprocesate ne face să nu mai consumăm alimente integrale, cu profil nutrițional mai bun. Fructe, legume, nuci, semințe.

Matricea alimentelor, sau cum corpul ştie să recunoască mâncarea din natură, ca un întreg

Există posibilitatea ca nici măcar aspectul nutritiv să nu fie discuţia principală, în cazul acestor produse.

Multe dintre ultraprocesate promit că au fibre și vitamine adăugate, că nu au zahăr, că au mai puțină sare și așa mai departe. Poate că e vorba efectiv de matricea unui aliment, după cum putem afla din studiile lui Monteiro, citate de Chris van Tulleken în Oameni ultraprocesați. 

Alimentele nu sunt doar suma părților componente. Există o structură fizică a unui aliment. O „matrice alimentară”. Noi consumăm mâncare, nu consumăm fibre, proteine, carbohidrați. Atunci când mușcăm dintr-un măr, corpul nostru identifică un fruct pe care-l cunoaște, știe ce e un măr, a mai mâncat așa ceva, e în regulă. 

De pildă, fibra care face mărul crocant reprezintă doar 2,5% din greutatea mărului. Restul de 97,5% este suc. Însă felul în care fibra este aranjată în jurul celulelor și în jurul fluidului, ei bine, aceea este matricea. Iar scopul sistemului digestiv este să desfacă această matrice a alimentelor. În cazul mărului, știe cum s-o facă. În cazul băuturilor de tip Cola, habar nu are. 

Din acest motiv, nu e același lucru dacă mâncați un măr, beți un fresh de mere sau un smoothie de mere. Sucul și piure-ul de mere fac glicemia să crească mai mult decât un măr întreg. Corpurile noastre au evoluat astfel încât să facă față aportului de zahăr dintr-un măr. Dar sucul de măr este o invenție foarte nouă, raportat la existenţa noastră pe această planetă.

Biologic, suntem încă vânători-culegători

Corpul este creat pentru supraviețuire și reproducere, nu pentru starea de bine. Nu contează câți prieteni avem, cât de mult scop găsim în munca noastră. Pentru evoluție contează doar să nu fim morți. 

Prioritatea principală a creierului rămâne și în prezent supraviețuirea. Urmată de reproducere. 

Stilul nostru de viață din prezent reprezintă o clipită pe scara evoluției. E o perioadă mult prea scurtă ca să ne putem adapta la ea. Stilul de viață digitalizat reprezintă 0,02% din istoria noastră pe planeta asta. Și timp de 96% din timp am fost vânători-culegători. 

Metabolismul nostru, așa cum a evoluat el în decurs de mii de ani, dus mai departe de toți acei strămoși supraviețuitori, nu știe cum să facă față dietei moderne, care abia ce a apărut în istoria noastră. 

La nivel biologic, încă suntem vânători-culegători. Iar evoluția vrea să ne îngrășăm, ca să ne ajute să supraviețuim. Vrea să profităm din plin de abundența de mâncare pentru că nu știe când ne vom mai întâlni a doua oară cu așa festin. 

În trecut, cu cât puteam depozita mai multă energie, cu atât ne spoream șansele de supraviețuire. Toate genele astea pe care le-am moștenit sunt destul de puțin avantajoase în mediul în care trăim azi. 

Mâncăm, dar nu ne mai hrănim

Suntem efectiv înconjurați de mâncare. Covrigării, patiserii, restaurante, supermarketuri, aprozare. Asta e ceva la care, așa cum ziceam, nici nu visau strămoșii noștri. 

Industria alimentară a rezolvat o problemă uriașă. Avem acum mâncare din abundență, care poate fi transportată aproape oriunde în lumea asta, care rezistă transportului și care, odată ajunsă la destinație, poate sta mult timp la raft. În plus, gustul e și foarte bun, în general. 

Din perspectiva tehnologică, administrativă, de organizare, de transport și toate cele, e un progres uriaș. 

Însă progresul tehnologic este doar o componentă a progresului general. 

Realitatea însă, în ceea ce priveşte nutriţia, este că reușim să mâncăm. Dar nu prea ne mai hrănim. 

Clasificarea alimentelor după sistemul NOVA

Există un sistem care clasifică tipurile de alimente. Se numește sistemul NOVA. Am mai povestit despre asta, invenția echipei lui Monteiro, din Brazilia. Acest sistem împarte alimentele în patru grupe:

Grupa 1: Alimentele neprocesate sau minim procesate, adică acele alimente care se găsesc în natură, cum ar fi carnea, fructele, legumele. 

Apoi, grupa 2 este cea a ingredientelor culinare procesate. Și avem aici uleiuri, unt, sare, zahăr, amidon, oțet. 

Grupa 3 este cea a alimentelor procesate. Cu alte cuvinte, amestecurile dintre grupa 1 și grupa 2. Fasole la conservă, carne afumată, pește la conservă, bucăți de fructe în sirop, compoturi, dulceţuri, pâinea. Alimentele procesate sunt hrană. Procesăm alimente de când ne știm. Deci, această procesare, gătitul cu primele două grupe, este ceva ce corpul nostru recunoaşte.

Problema e cu grupa 4. Aici sunt alimentele ULTRAprocesate. Definiția mai lungă pe care o redă Chris van Tulleken în cartea „Oameni ultraprocesați” pentru această categorie este următoarea: „Combinarea de ingrediente, majoritatea de uz exclusiv industrial, realizată printr-o serie de protocoale industriale, multe necesitând echipamente și tehnologii sofisticate.

Procesele și ingredientele folosite pentru a obține alimente ultraprocesate sunt concepute pentru a crea produse foarte profitabile (ingrediente ieftine, termene de valabilitate mare), convenabile (gata de consum), extrem de gustoase, susceptibile de a înlocui preparatele proaspete și mâncărurile gătite din toate celelalte grupe de alimente NOVA.”

Între alimentele ultraprocesate şi foame, prima câştigă

Există nutriționiști respectați în breasla lor, cu ani mulți de experiență în spate, care lucrează cu oameni foarte săraci pe probleme de obezitate. Dacă le spui acestor nutriționiști că o pâine albă ultraprocesată este nesănătoasă, te vor întreba „în comparație cu ce?”.

Că dacă e în comparație cu a muri de foame, atunci situația se cam schimbă. 

Așa că, de multe ori, discuțiile despre sănătate se blochează aici. Iar într-o comparație dintre mâncare nesănătoasă și foame, fără discuție câștigă cea dintâi. 

Alimentele ultraprocesate includ o grămadă de produse. Băuturile carbogazoase, tot felul de gustări ambalate, mâncăruri gata făcute, pe care trebuie doar să le încălzești, supe instant și așa mai departe. Cele mai multe dintre ele sunt ieftine, așa că vor fi cumpărate de acei oameni cu posibilități reduse.

Obezitatea, o boală cu rădăcini economice

Deși există o creștere generală a consumului de ultraprocesate în aproape toate țările, cele mai mari creșteri se înregistrează în țările sărace și de mijloc.

Obezitatea nu e întotdeauna o problemă de exces alimentar, ci poate fi și o problemă de malnutriție. Problemele de sănătate au de foarte multe ori rădăcini economice. Încercăm să le tratăm greșit cu educație medicală și cu sfaturi de nutriție. 

Pentru a rezolva problemele de sănătate, ar trebui să rezolvăm mai întâi sărăcia și nedreptățile sociale. Până atunci însă, ar trebui măcar să mai peticim cumva problema, să reducem expunerea la alimentele ultraprocesate. 

Sunt necesare reglementări mai stricte în marketingul acestor produse. E nevoie de reglementarea vânzării către copii chiar, cum bine s-a întâmplat cu băuturile energizante, după o perioadă lungă de timp.