Rezoluţiile de Anul Nou nu sunt neapărat un concept nou, existând dintotdeauna această promisiune pe care unii dintre noi ne-o facem: „De la anul mă apuc de învăţat”, „De la 1 ianuarie mă las de fumat”. Câţi dintre noi nu ne-am făcut măcar o dată o promisiune de acest fel, chiar dacă nu-i spuneam rezoluţie?

Cei care câştigă cel mai mult din toată avalanşa de angajamente pe care ni le luăm sunt deseori sălile de fitness, care vând abonamente în luna ianuarie cum nu o fac în nicio altă lună din an. Iar acest lucru n-ar fi neapărat ceva rău, însemnând că oamenii sunt hotărâţi să facă mai multă mişcare. În realitate însă, efectul vrăjii „New year, new me” durează în cel mai bun caz câteva luni, iar cei care ajung în luna decembrie şi pot spune că şi-au îndeplinit rezoluţia setată la începutul anului sunt foarte puţini.

Cele mai populare rezoluţii de Anul Nou sunt despre sănătate

Conform unui studiu desfăşurat pe un eşantion de peste 1000 de persoane, cele mai populare „promisiuni” pe care ni le facem au legătură cu o schimbare în mai bine a stării de sănătate.
Fie că e vorba despre pierdere în greutate, renunţare la fumat, adoptarea unui stil alimentar mai sănătos sau chiar obiective ce ţin de un somn mai bun şi sănătate mintală, cele mai multe rezoluţii vizează sănătatea.

Rezoluţii pozitive, rezoluţii de ezitare. Importanţa suportului

Studiul citat, desfăşurat în 2020, a urmărit nu doar ce şi-au propus oamenii pentru noul an, ci şi în ce măsură a avea un obiectiv pozitiv influențează rezultatul, în comparaţie cu a avea un obiectiv de evitare a unui eveniment nedorit.

Exemplu obiective pozitive vs de evitare: „vreau să iau cel puţin 7 la examen” versus „vreau să nu pic examenul”.
Deloc surprinzător, cei care şi-au setat rezoluţii cu un obiectiv pozitiv au avut rezultate mai bune.

Un alt parametru relevant măsurat a fost susținerea oferită de cei din jur, cei peste 1000 de participanţi fiind împărţiţi pe 3 grupe: lipsiţi de susţinere, susţinuţi moderat de cei dragi şi susţinuţi într-o mare măsură de cei dragi. Rezultatele în acest caz au intrigat oamenii de ştiinţă. Deşi se aşteptau ca cei lipsiţi de susţinere să nu își poată duce rezoluțiile la bun sfârşit, ceea ce s-a şi întâmplat, nici cei cu foarte mult suport oferit nu au avut rezultate mai bune.
Cel mai bine şi-au putut atinge rezoluțiile de Anul Nou participanţii care au avut parte de o susţinere moderată din partea celor din jur.
Din cei peste 1000 de oameni incluşi în cercetare, doar puţin peste jumătate au ajuns ca la final, în luna decembrie a anului pentru care şi-au propus rezoluţia, să poată spune că şi-au atins scopul.
Dat fiind că această cercetare nu a presupus remunerare pentru participare, înscrierea fiind voluntară, oamenii de ştiinţă explică faptul că rezultatele sunt mult mai optimiste, în comparaţie cu realitatea celor mai mulţi dintre noi.
Asta pentru că, atunci când au ales să participe, cei mai mulţi erau motivaţi intrinsec, aveau ceva de dovedit, fiind mai probabil să își atingă scopul pentru anul respectiv.
Baylor College of Medicine scrie că, de fapt, 88% dintre cei care își stabilesc o rezoluţie pentru Noul An renunţă în primele două săptămâni ale lunii ianuarie.

De ce nu ne putem ţine de rezoluţii?

Principalul motiv este că avem aşteptări nerealiste. Luând exemplul schimbării stilului alimentar, dacă ne propunem ca de la 1 ianuarie să nu mai mâncăm deloc dulciuri, iar pe 31 decembrie devorăm tava cu prăjituri, schimbarea pe care o sperăm este extrem de drastică şi va aduce foarte multă nefericire, într-o doză şoc.

Exceptând dependenţele, la care nu există renunţare treptată, cele mai multe schimbări de care ne putem ţine se implementează treptat, în etape mici. Şi chiar şi în cazul dependenţelor, deşi există un T0, moment din care se renunţă la comportamentul dăunător, în spatele acestui pas ar trebui să stea un întreg proces de acceptare a renunţării. Altfel, „vocea” dependenţei va fi mai puternică decât cea a raţiunii, când tentaţia apare.

Sunt sau nu bune rezoluțiile de Anul Nou?

Există totuşi oameni pentru care rezoluțiile de Anul Nou funcționează. Sunt o minoritate, dar ei există. Pentru aceştia, începutul unui an nou este linia de start de care au nevoie pentru a putea începe schimbările de care simt că au nevoie.
Rezoluțiile de Anul Nou ne-ar putea face viaţa mai bună tuturor, dacă atunci când ne facem nouă înşine aceste promisiuni, ținem cont şi de natura umană. Cu alte cuvinte, să fim mai blânzi cu noi.

În spatele fiecărei rezoluţii reuşite există un plan bine pus la punct

De pildă, dacă în loc să ne propunem să slăbim 20 de kilograme în anul 2025, ne fixăm ca obiectiv să slăbim 3 kilograme în primele 3 luni ale anului, avem mult mai mari şanse de reuşită.
Este important ca rezoluțiile să nu fie de neatins, ci mai degrabă realiste. Totodată, obiectivele clare şi care au la bază un plan sunt mai probabil să ducă la reuşită. Întotdeauna când ne propunem rezoluţii ar trebui să putem răspunde concret la întrebarea „Cum?”.

Exemplu negativ:

Îmi doresc să mănânc mai sănătos în 2024.
Cum?
Nu mai cumpăr pizza, dulciuri şi alimente ultraprocesate.

În această situaţie nu ne concentrăm pe soluţia necesară pentru a mânca mai sănătos, ci pe a evita anumite alimente. Acest lucru e uşor de spus, dar dacă în drum spre birou sau lângă casă există o covrigărie al cărui client fidel suntem, ne vom găsi frecvent în situaţia de a ne încălca promisiunea, până când aceasta va fi dată uitării.
Planul trebuie să răspundă la întrebarea „Cum?” nu la „Cum nu?”

Exemplu pozitiv:

Îmi doresc să mănânc mai sănătos în 2024.
Cum?

• Am găsit şi notat 10 reţete uşor de pregătit, cu ingrediente care îmi plac;
• Dezvolt un mealplan de la care să nu mă abat şi care să îmi ofere predictibilitate, să nu fiu pus în situaţia de a comanda fast-food.
• Gătesc în weekend mai multe feluri de mâncare, pe care o congelez pe porţii, pentru a avea toată săptămâna.
• Pregătesc dulce gătit în casă o dată pe săptămână, pentru a înlocui dulciurile de cumpărat.

Prin urmare, nu. Rezoluțiile de Anul Nou nu sunt ceva rău, atunci când le facem tangibile, clare şi cu un plan structurat în spate.
Când însă ni le facem conceptual, fără un obiectiv clar setat, nu facem decât să ne dezamăgim pe noi înşine an de an, până când ajungem chiar să credem că nu are rost să ne mai propunem schimbări, că oricum nu suntem în stare să ne ţinem de ele.