Fie că vorbim despre lupus, psoriasis, artrită sau scleroză multiplă, boala autoimună afectează la nivel global între 5 şi 10 la sută din populaţie, în ţările dezvoltate. În ţările în curs de dezvoltare, prevalenţa este mai mică, motiv pentru care aceste afecţiuni au ajuns să fie asociate cu un nivel de trai ridicat. Cu toate acestea, nu se ştie exact dacă este vorba despre o incidenţă cu adevărat mai mică în ţările mai puţin dezvoltate, sau problema este diagnosticarea deficitară din aceste zone.

Cele mai frecvente boli autoimune

În prezent există peste 100 astfel de afecțiuni cunoscute, însă specialiştii cred că numărul lor este de fapt mult mai mare.

Dintre acestea, cele mai frecvent întâlnite boli autoimune sunt psoriazis, artrita reumatoidă, boala celiacă, boala intestinală inflamatorie şi scleroza multiplă.

De ce apare boala autoimună

Mecanismul exact al declanşării bolilor autoimune nu este încă pe deplin înţeles. 

În mod obişnuit, sistemul imunitar reprezintă un complex sistem de apărare al corpului, prin care bacteriile, virusurile şi alţi patogeni sunt neutralizaţi şi îndepărtaţi din organism.

Atunci când cineva suferă de boli autoimune, sistemul imunitar identifică celulele proprii ca fiind un potenţial pericol şi le atacă. Acest lucru se întâmplă atunci când dispare toleranţa imunologică, mai precis capacitatea sistemului imunitar de a-şi recunoaşte propriile celule.

Tipuri de boli autoimune

În funcţie de zonele din corp pe care sistemul imunitar le atacă, aceste afecţiuni se împart în două categorii principale: boli sistemice şi localizate.

Bolile autoimune localizate, precum diabetul de tip I sau vitiligo, afectează un singur organ, în timp ce bolile sistemice, precum lupusul eritematos sistemic sau artrita reumatoidă, afectează mai multe zone din organism. 

În funcţie de sistemul din organism care este afectat, există boli autoimune care pot viza articulaţiile, muşchii, pielea, vasele de sânge, sistemul digestiv, cel endocrin sau sistemul nervos.

Factori de risc

Deşi nu este cunoscută exact cauza bolilor autoimune, există o serie de factori care pot conduce la acest dezechilibru al sistemului imunitar în organism.

Genul – A fi femeie te predispune mai mult la boli autoimune. 80% dintre persoanele diagnosticate cu această constelaţie de afecţiuni sunt femei.

Genetica – Atunci când unul dintre părinţi suferă de o astfel de boală, există riscul ca şi copiii să dezvolte aceeaşi maladie. Totuşi, pe lângă moştenirea genetică, este nevoie şi de un mediu prielnic care să favorizeze apariţia bolilor.

Fumatul, obezitatea şi alţi declanşatori ai inflamaţiei cronice în corp sunt, de asemenea, factori de risc.

Bolile autoimune mai pot fi declanşate şi în urma infecţiilor cu anumite virusuri, precum cel care a cauzat Covid19 sau virusul Epstein Barr. Virusul Epstein Barr este cel care provoacă mononucleoza, cunoscută mai popular şi ca „boala sărutului”. 

Un alt important factor de risc este pre-existența unei boli autoimune. O persoană care suferă de o astfel de afecţiune este mai predispusă la a dezvolta şi altele. Un bolnav diagnosticat cu 3 sau mai multe astfel de afecţiuni suferă de ceea ce se numește „sindrom autoimun multiplu”. În această situaţie se găsesc 25% dintre cei care suferă de boli autoimune.

Simptomele bolilor autoimune

Gravitatea şi simptomele fiecărei afecțiuni pot varia mult, în funcţie de boală, dar şi în funcţie de organism.

De la simplul aspect inestetic şi provocările sociale ce însoţesc bolile de piele precum psoriazis sau vitiligo, până la dependenţa de insulină, în cazul celor cu diabet de tip I, viaţa celor cu boli autoimune se schimbă într-o măsură mai mică sau mai mare.

În cazurile bolilor grave, în timp, pot apărea şi complicaţiile severe, precum probleme cu funcţionarea rinichilor şi a inimii, în cazul lupusului, sau dureri cronice, probleme motorii, neurologice şi cognitive, în cazul sclerozei multiple.

Însă multe dintre bolile autoimune pot să fie gestionate cu succes cu ajutorul unui tratament și a unei scheme de tratament care pot să fie recomandate doar de un medic specialist. 

Până la un diagnostic corect este posibil să fie necesar consultul a mai mulţi medici specialişti. Multe boli autoimune necesită diagnostic diferenţial pentru că au simptome comune.

Un prim pas de făcut este un consult la medicul de familie, urmat de un set de analize generale. În funcţie de rezultat, dar şi de simptome, medicul de familie vă poate trimite la un reumatolog, pentru boli precum artrita sau lupus; la un neurolog, dacă se suspectează scleroză multiplă; la dermatolog, pentru bolile autoimune ce afectează pielea; sau la endocrinolog, în cazul în care sunt semne de diabet, tiroidită autoimună sau alte boli endocrine. 

Există vindecare pentru boala autoimună?

Când vine vorba despre acesta afecţiuni, din păcate încă discutăm despre perioade de remisiune şi pusee. 

În momentul de faţă, nu există vindecare pentru bolile autoimune, însă pentru cele mai multe dintre ele există tratament care menţine simptomele sub control.

În funcţie de boală, există mai multe opţiuni de tratament. Uneori se poate recomanda medicaţia imunosupresoare, care reduce din puterea sistemului imunitar, pentru a-l împiedica să mai atace celulele sănătoase ale corpului. Există tratamentele de substituţie, folosite în cazul tiroiditei autoimune şi tratamentele simptomatice, care ameliorează puseele.

Problema, în cazul imunosupresoarelor este că pacienții rămân susceptibili la alte pericole, care se pot instala când sistemul de apărare este suprimat.

Evitarea factorilor ce declanşează puseele şi prelungirea perioadelor de remisiune

Până la apariţia unei forme de terapie care să vindece, persoanele care suferă de afecţiuni autoimune pot, pe lângă tratament, să ia măsuri care să scadă frecvența puseelor şi să le prelungească remisiunea. Aceste măsuri pot fi diferite, în funcţie de afecţiune şi le puteţi afla întrebând doctorul ce ar obiceiuri ar trebui evitate.

De exemplu, în cazul psoriazisului, consumul de alcool, fumatul, stresul sau mici răni la nivelul pielii, precum tăieturi, arsuri solare sau chiar lovituri, pot declanşa un puseu.

Un alt factor comun care favorizează puseele este inflamaţia cronică. Prin urmare, evitarea acelor obiceiuri care favorizează inflamaţia este un prim pas către remisiune şi o mai bună gestionare a bolilor autoimune.

Un jurnal alimentar şi o consultaţie la un nutriţionist pot fi de mare folos, pentru a analiza dacă există alimente care, atunci când sunt consumate, declanşează un episod acut.

Sănătatea microbiomului este, de asemenea, un aspect foarte important. Prin urmare, este necesară o atenţie mai mare acordată alimentelor care hrănesc microbiomul. Este recomandată eliminarea acelor factori ce pot provoca disbioză, precum alcoolul, consumul de antibiotice în exces şi alimentele ultraprocesate, pline de aditivi, zahăr şi grăsimi nocive.

Reducerea stresului, prin exerciţiu fizic regulat, meditaţie sau yoga poate fi de un real ajutor în gestionarea acestor afecţiuni. Există o legătură dovedită între un stil de viaţă sedentar şi apariţia acestei întregi constelaţii de boli. 

Nu în ultimul rând, unele diagnostice, precum scleroza multiplă, sclerodermia sau lupus sunt dure şi pot fi o lovitură grea pentru psihic. Prin urmare, un consult psihologic poate fi de ajutor în acceptarea diagnosticului. Grupurile de suport, inclusiv cele de pe reţelele de socializare, pot fi de asemenea un instrument util în această situaţie.

Deocamdată, bolile autoimune nu se vindecă. Dar pot fi ținute sub control cu ajutorul unui medic, cu tratament și cu schimbarea stilului de viață, acolo unde e nevoie. 

Speranţe pentru un tratament curativ

Deşi în prezent nu există vindecare, oamenii de știință cercetează cum ar putea da un restart sistemului imunitar. 

În Spania o echipă de oameni de ştiinţă lucrează de peste 18 ani să dezvolte o medicaţie bazată pe nanoparticule de oxid de fier, care să regleze reacţia imunitară, să o repună pe făgaşul corect, cel de apărare a corpului, nu de distrugere a propriilor ţesuturi, fără ca sistemul de apărare împotriva intruşilor să fie afectat. 

În Statele Unite, o altă echipă de cercetători a anunţat chiar la finalul lunii octombrie că ar fi descoperit nişte enzime ce împiedică organismul să se mai atace singur. Momentan, tratamentul se află în fază de testare pe animale, însă există speranţa că vor putea începe şi studiile clinice pe oameni. Tratamentul ar putea fi folosit în primă fază pentru cei suferinzi de miastenia gravis, o afecțiune ce determină oboseala și slăbirea mușchilor.

O altă echipă din Germania testează o variantă de terapie ţintită, folosită în tratamentul leucemiilor. În studiul clinic sunt implicaţi 15 pacienţi cu boli autoimune, dintre care 8 cu lupus şi 4 cu scleroză sistemică. Până în prezent, rezultatele lor sunt foarte bune, cu remisiune de peste o mie de zile în cazul unuia dintre pacienţii cu lupus. 

Aşadar, speranţe că va apărea un tratament care să vindece bolile autoimune există, însă mai este nevoie de timp, cercetare şi finanțare pentru ca aceste descoperiri să devină disponibile publicului larg.