Pesticide, nitraţi şi nitriţi – Legătura dintre ele şi riscurile pentru sănătate

De ce se folosesc pesticidele? De ce au legumele nitraţi? Care este diferenţa între nitraţi şi nitriţi? În acest material punem pe masă problema nitraţilor şi a pesticidelor din fructe şi legume, un subiect care stârneşte tot mai multe discuţii. Ce efecte au asupra sănătăţii, atât pesticidele cât şi nitraţii?Nu, aceste substanţe nu sunt acelaşi

De ce se folosesc pesticidele? De ce au legumele nitraţi? Care este diferenţa între nitraţi şi nitriţi? În acest material punem pe masă problema nitraţilor şi a pesticidelor din fructe şi legume, un subiect care stârneşte tot mai multe discuţii. Ce efecte au asupra sănătăţii, atât pesticidele cât şi nitraţii?
Nu, aceste substanţe nu sunt acelaşi lucru. Să le luăm pe rând:

Cuprins:

Utilizarea pesticidelor în agricultură

Când spui pesticide, oamenii imediat se gândesc la insecte. În realitate însă, această denumire cuprinde o gamă mult mai largă de substanţe, fiecare având un scop specific:

Clasificarea pesticidelor, în funcţie de organismele asupra cărora acţionează şi toxicitate:

Insecticide – Împotriva insectelor

Erbicide – Împotriva buruienilor

Fungicide – Împotriva ciupercilor

Raticide – Împotriva rozătoarelor

Bactericide – Împotriva bacteriilor

În ceea ce priveşte nivelul de toxicitate, pesticidele sunt clasificate în baza valorii LD50 (doza letală mediană), care reprezintă cantitatea de substanță necesară pentru a ucide 50% dintr-o populație de test, în 4 clase de toxicitate:

Sunt patru grupe, de la extrem de toxice până la cele cu toxicitate redusă:

Grupa 1: Pesticide extrem de toxice, cu o valoare DL50 de sub 50 mg/kg corp. Aici intră hidrocarburile clorurate şi unele dintre pesticidele organofosforice.

Grupa 2: Cele puternic toxice, cu o valoare DL50 cuprinsă între 50-200mg/kg corp. În această categorie se regăsesc majoritatea insecticidelor organofosforice.

În grupa 3 de toxicitate se încadrează substanţe precum piretroide, asupra cărora vom mai reveni. Valoare de încadrare DL50 este cuprinsă între 201-1000mg/kg corp.

Pesticidele din cea de-a 4-a grupă sunt cele cu toxicitate redusă, cu DL50 de 1000mg/kg corp. Aici se regăsesc toate pesticidele nedăunătoare pentru peşti.

Fiecare tip de pesticid are mecanisme de acțiune diferite, adaptate pentru a controla anumite tipuri de organisme.

Pentru documentarea acestui material am discutat puţin şi cu directorul Autorităţii Naţionale Fitosanitare, Romeo Soldea, care ne-a explicat că laboratorul ANF poate testa pentru mai bine de 370 de substanţe active.

Pesticidele, folosite încă din antichitate

Totuşi, nu vă gândiţi că pesticidele sunt o invenţie a secolului XX. N-am descoperit noi apa caldă.

Există dovezi că sumerienii foloseau compuşi din sulf pentru a controla populaţia de insecte.

Mai târziu, chinezii foloseau preparate din ierburi şi uleiuri, cu acelaşi scop.

Şi mai târziu, în Evul Mediu, se foloseau arsenicul, plumb sau mercur, substanţe foarte toxice atât pentru om, cât şi pentru mediu.

De ce se folosesc pesticidele

De ce sunt folosite pesticidele? Din multiple motive. Gândiţi-vă că, în urmă cu 100-200 de ani, mulţi oameni practicau agricultura de subzistenţă. La noi încă se întâmplă, avem cei mai mulți fermieri din Europa, peste trei milioane, doar că ei produc doar pentru propriile nevoi, cei mai mulți.

Pe măsură ce societatea a progresat, mulţi dintre cei din mediul rural s-au îndreptat către oraşe. Unii, mai mult forțați, cum s-a întâmplat la noi în comunism.

Creşterea populaţiei şi scăderea numărului agricultorilor

În multe alte ţări, mediul rural nu are nicio treabă cu ce înţelegem noi prin “mediu rural”. Nu există să creşti porcul în fundul curţii. Adică, știm, sper, cam unde ne aflăm, ca nivel, în comparație cu lumea civilizată.

.Din ce în ce mai puţini au rămas să facă agricultură pentru consum şi tot mai mulţi au migrat către alte domenii. Aşa a apărut nevoia de a hrăni o populaţie tot mai mare, care nu îşi mai creştea propria hrană.

odată cu această creştere a cererii, a venit şi nevoia ca, dintr-o cultură să poţi obţine cât mai mult, fără a suferi pierderi. Iar asta cerea protejarea culturilor de dăunători. Uneori, chiar şi cu preţul sănătăţii oamenilor.

Revenind în zilele noastre, a apărut pretenția de a avea fructe şi legume proaspete la raft, 12 luni pe an. Marfa dintr-un colț al lumii trebuie dusă mereu în toate celelalte zone.

Acest lucru a dus la o creştere masivă a importurilor. Și, odată cu ele, au sosit şi noi dăunători, necaracteristici zonei, dar care s-au adaptat rapid, cum este şi cazul ploşniţei marmorate, originară din Asia.

Divizia pentru Populație a Națiunilor Unite estimează că, până în anul 2050, vom fi 9,7 miliarde de oameni pe Pământ – cu aproximativ 30% mai mulți decât în 2017. Aproape toată această creștere a populației va avea loc în țările în curs de dezvoltare.

Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO) estimează că, în aceste țări, 80% din creșterea producției de hrană necesară pentru a ține pasul cu creșterea populației va proveni fie din creșterea randamentelor (producția pe unitatea de suprafață), fie din numărul mai mare de recolte pe an pe același teren. Doar 20% din producția suplimentară de hrană se așteaptă să rezulte din extinderea terenurilor agricole.

Cu alte cuvinte, vom defrişa şi mai mult, pentru a face loc culturilor, pe care apoi le vom stropi cu pesticide din ce în ce mai potente, pentru a creşte randamentul.

La toate acestea, adăugaţi şi goana după profit, după a fi primul care aduce la raft pepeni în mai, şi tot aşa. Dar asta e o discuţie despre îngrăşăminte, ne întoarcem şi aici. Revenim la pesticide.

Pesticide organice, minerale şi sintetice

Apoi, nu toate pesticidele sunt egale. Există pesticide naturale, organice sau minerale, şi pesticide sintetice.

Pesticidele organice şi minerale sunt cele derivate din surse naturale. Aceste substanțe chimice sunt descompuse relativ rapid de precipitaţii sau de microbii din sol. Exemple de pesticide organice includ uleiul de neem (un extract de ulei din arborele de neem) sau piretrinele (un extract din crizanteme).

Pesticidele minerale includ piatra vânătă, pe numele său oficial sulfat de cupru, în unele locuri încă folosită de bunici de generaţii. Cu toate că nu este omologat ca substanţă activă pesticidă la noi, sulfatul de cupru este folosit la scara largă în agricultura şi viticultura ecologică în ţări din UE, precum Germania.

La polul opus sunt pesticidele sintetice, numite şi convenţionale. Bineînţeles, pe termen scurt, utilizarea acestora e mai avantajoasă pentru cultivator: aplicări mai rare, rezistenţă mai lungă pe plantă şi costuri mai mici.

Pe termen lung, multe dintre pesticidele sintetice afectează polenizatorii (albine, viespi şi alte vietăţi). Asta înseamnă probleme în a obţine culturi la fel de bogate, dar şi dezechilibre majore care apar în rândul dăunătorilor.

Totodată, pesticidele sintetice sunt cele care tind să se şi acumuleze în sol, în lanţul trofic, de la plante şi flori la insecte, apoi la animale şi la om, proces ce poartă numele de bioacumulare şi care afectează întreg mediul înconjurător.

Prin utilizarea repetată și necontrolată, organismele vizate pot dezvolta rezistență la pesticide. Iar asta conduce la utilizarea unor doze mai mari sau la dezvoltarea unor noi pesticide, încă netestate, crescând astfel riscurile pentru mediu și sănătatea umană.

În cantităţi prea mari şi folosite necorespunzător, atât pesticidele de sinteză cât şi cele naturale pot fi periculoase pentru sănătate. Evident, cele de sinteză într-o mai mare măsură.

Pericolele ce însoţesc intoxicaţia cu pesticide

Pe termen scurt, intoxicaţia cu pesticide poate genera o serie de simptome, precum dureri de cap, ameţeli, greţuri şi vărsături, iar dacă intoxicaţia este severă, chiar convulsii şi deces.

Pe termen lung, s-a demonstrat asocierea dintre anumite pesticide şi unele tipuri de cancer, precum leucemie, limfom sau cancer de prostată.

Copiii sunt mai vulnerabili la efectele dăunătoare ale pesticidelor decât adulții din cauza faptului că sunt mai mici și au metabolismul mai rapid.

.Există tot mai multe dovezi care arată că expunerea la reziduuri erbicide și pesticide modifică microbiomul.

Cine este expus riscului la intoxicaţie cu pesticide?

În principal, cei care aplică tratamentele pe culturi, cei din imediata apropiere sau cei care intră în contact cu culturile la scurt timp după stropiri. Pesticidele ce ajung la consumatori prin hrană sunt, atunci când reglementările substanţelor sunt respectate, în cantităţi reziduale.

Cum ne ferim totuşi de pesticidele care ar putea însoţi alimentele noastre?

În primul rând, spălaţi şi curăţaţi fructele şi legumele, timp de 1 minut sub apă rece.

Le puteţi lăsa şi în apă cu puţin bicarbonat de sodiu, pentru mai multă siguranţă. Această metodă este eficientă pentru a îndepărta reziduurile unora dintre pesticide, nu pentru toate.

În cazul legumelor precum morcovii, cartofii, este suficient să îndepărtaţi coaja şi să le spălaţi, deoarece reziduurile de pesticide se găsesc cel mai frecvent pe suprafaţa alimentelor.

Apoi, încercați să cumpăraţi legumele specifice unui anumit sezon. Nu doar că încurajaţi producătorii locali, dar e mai probabil să găsiţi o sursă sigură- cu care să formaţi o relaţie de încredere pe termen lung.

Dacă aveți această posibilitate, încercați, atunci când cumpăraţi din supermarket, să cumpăraţi organic. Sunt mai scumpe, dar vedeți dacă puteți tăia din altă parte și dacă puteți aloca mai multe resurse hranei. Oricum, să aveți în vedere când vă faceți calculele că veți plăti o sumă mult mai mare pe termen lung, dacă mâncați porcării. Pentru că, tratat ca un tomberon, corpul nu va putea rezista sănătos pe termen lung.

Atenție, produsele crescute organic nu sunt fără pesticide, cum multă lume poate crede, ci sunt fără pesticide de sinteză, cele care nu se degradează în natură.

William Davis scrie în cartea Superintestinul că alegerea alimentelor organice este deosebit de importantă dacă mănânci în mod obișnuit produse cu coajă, precum fructele de pădure sau merele, și mai puțin imperativă în cazul fructelor și legumelor care nu se consumă cu coajă, precum bananele sau avocado.

Cei ce sunteți norocoși și aveți o bucată de pământ, încercați să creșteți câteva legume. Treaba asta face minuni și pentru sănătatea mintală.

În plus, veți înțelege mai bine ce înseamnă această muncă, veți vedea cât de greu se produce hrana și de ce, atunci când scopul este să vinzi cât mai mult, cât mai repede și să faci cât mai mulți bani, nu poți respecta ritmul naturii și recurgi la tot felul de tertipuri.

Nitraţii şi nitriţii

Nitraţii, aceşti compuşi-vedetă pe care îi caută toată lumea înţepând legumele cu fel şi fel de testere, pot apărea în alimente atât în mod natural, cât şi prin adaos.

Nitraţii sunt compuşi formaţi dintr-un atom de nitrogen (zis şi azot), împreună cu 3 atomi de oxigen (NO3).

Apoi, bacteriile din gura noastră şi enzimele din corp transformă nitraţii în nitriţi (NO2).

Apoi, nitriţii pot forma oxidul nitric (NO), un vasodilatator ce poate preveni formarea de cheaguri şi inflamaţia, substanţa fiind folosită chiar ca medicament.

Nitraţii se găsesc, deopotrivă, în mâncarea sănătoasă, cât şi în cea nesănătoasă.

Dintre ultraprocesate, veţi găsi aproape întotdeauna pe etichetele mezelurilor, cel mai frecvent împreună, atât nitraţi, cât şi nitriţi.

Aceştia sunt compuşi de sinteză (cu mici excepţii, când provin din ţelină), adăugaţi cărnurilor ultraprocesate pentru a le prelungi viaţa la raft.

În mediul acid din stomac şi în reacţie cu carnea, se formează compuşii numiţi N-nitroso, suspectaţi a fi cancerigeni.

Există studii ale căror rezultate sugerează că aceşti N-nitroso, rezultaţi în urma consumului de carne cu nitraţi şi nitriţi, ar fi cei responsabili de numărul în creştere al cancerelor de colon, în rândul oamenilor care consumă frecvent mezeluri.

Păi şi nitraţii din legume? Nu sunt la fel de periculoşi?

Nu tocmai. Legumele cele mai bogate în nitraţi sunt cele cu frunze verzi, precum spanacul, varza kale, salata verde, sfecla sau ţelina.

Tot acestea însă, conţin şi Vitamina C şi alţi antioxidanţi, care inhibă acel tip de reacţie, din care rezultă compuşii cancerigeni.

Aşadar, simpla prezenţă a nitraţilor în legumele şi fructele pe care le mâncăm este ceva ce se întâmplă natural.

Problema apare atunci când, din dorinţa de a vinde trufandale, producătorii fac abstracţie de recomandări şi fertilizează cu azot în exces, în loc să folosească îngrăşăminte organice. Aşa obţin fructe aspectuoase şi timpurii, care pot avea însă niveluri depăşite de nitraţi.

Care sunt riscurile pentru sănătate?

Atunci când nitraţii sunt consumaţi din legume, efectele asupra organismului par a fi chiar pozitive.
Atunci când ei sunt consumaţi în carne procesată, riscul de a dezvolta cancer creşte.

Evident, când avem de-a face cu depăşiri mari ale valorilor, chiar şi la legume, riscurile pentru sănătate cresc.

Aceste riscuri însă, la fel ca în cazul pesticidelor, se aplică mai ales celor expuşi unei cantităţi neobişnuit de mari de nitraţi. Intoxicarea cu nitraţi poate să aibă loc în principal prin consumul de apă contaminată şi mult mai puţin probabil prin consumul de alimente.

Testele rapide pentru nitraţi

Pentru că oriunde există o nevoie, va exista şi o soluţie, sau măcar iluzia unei soluţii, au apărut aceste teste rapide. Le găsiţi cu uşurinţă pe Amazon, AliExpress, se comercializează şi în România, şi, deşi nu sunt omologate, promit să îţi citească numărul de nitraţi şi nivelul de radiaţii prezent în alimente.

În primul rând, ca să înţelegem cum funcţionează un astfel de aparat, trebuie să aflăm întâi ce măsoară el. Şi, conform e-greentest.ro, site-ul producătorului în România, acest aparat ar măsura nitraţii din alimente precum legume, fructe sau carne.

Cum reuşeşte un aparat de buzunar să măsoare nivelul nitraţilor din alimente? Citim chiar de pe site-ul producătorului:

“Principiul de funcționare al acestuia este bazat pe măsurarea electrică a conductivităţii fructului şi/sau legumei. Fructele și legumele conțin ioni de săruri de potasiu, sodiu, magneziu şi fluorură. Greentest Eco 6 Alb compară citirile efectuate la faţa locului, cu măsurătorile din laborator. ”

Aparatul este dotat cu două tije subţiri şi apropiate una de cealaltă şi cu un ecran LCD. Se selectează de pe ecran ce fruct, legumă sau carne se testează şi se introduc cele două tije în produs.

Testerul măsoară apoi conductivitatea din alimentul probat şi determină, comparând cu alte valori predefinite pentru fiecare aliment în parte, dacă depăşeşte sau nu pragurile şi dacă este sau nu hrană cu exces de nitraţi. Asta susţine producătorul.

Problema cu aceste aparate este că ele nu discriminează între sărurile prezente în legumele sau fructele testate, aşa cum ar face-o un specialist într-un laborator, cu echipament adecvat, prin proceduri considerabil mai complexe decât înţeparea legumelor.

Prin urmare, aceste dispozitive nu prea pot determina cu precizie, printr-un test de conductivitate, dacă alimentul are sau nu valori foarte mari de nitraţi.

Apoi, să presupunem că un produs are valori ridicate de nitraţi (unele legume tind să aibă chiar şi în mod natural, repet). Să presupunem şi că aparatul le redă corect. Asta nu înseamnă neapărat că s-au folosit pesticide de sinteză. E posibil? Da. E garantat? Nu.

Pentru că, aşa cum am explicat, un nivel mare de nitraţi poate apărea şi în urma utilizării de îngrăşăminte pe bază de azot.

E drept că, uneori, această utilizare de îngrăşăminte poate produce dezechilibre în chimia solului, care să favorizeze înmulţirea exagerată a unui dăunător, ca mai apoi producătorul să fie nevoit să aplice pesticide.
Însă aceasta nu este o regulă, deci nici corelarea dintre cele două, nitraţi şi pesticide, nu este un reper valid.

Aceste aparate, deloc ieftine de altfel, sunt neomologate în România.

Am încercat să găsim studii, analize cu privire la validitatea acestor aparate.

Am găsit un singur material al publicaţiei The National, din Emiratele Arabe, în care autorităţile din Dubai avertizau populaţia cu privire la aceste dispozitive, punând la îndoială Greentest şi explicau că singurele analize care pot da valori reale sunt cele de laborator.

Am cerut şi noi un punct de vedere de la Ministerul Agriculturii, care ne-a îndrumat către ANSVSA, ei fiind cei în măsură să ne explice cum stau lucrurile cu aceste dispozitive, dacă pot într-adevăr reda valorile depăşite ale nitraţilor cu acurateţe şi dacă oamenii le-ar putea folosi pentru a face alegeri sănătoase.

Am mai găsit şi un comunicat al Ministerului Agriculturii, în care se face referire la aceste teste, doar cât ţine de capacitatea lor de a măsura pesticidele din alimente:

“În ceea ce privește utilizarea testelor rapide în vederea determinării reziduurilor de pesticide, acestea nu sunt selective și specifice pe fiecare pesticid și nu permit identificarea cu acuratețe a reziduurilor și a cantităților acestora. Cantitățile de reziduuri de pesticide în legume și fructe sunt la nivel de urme (µg/kg), valori imposibil de determinat prin teste rapide.”

Aşadar, până ne lămurim cu aceste aparate, hai să vedem cum putem evita alimentele ce au valori prea mari de nitraţi.

Cum ne putem feri de alimentele bogate în nitraţi, fără teste rapide

Niciunul dintre sfaturile de mai jos nu constituie reţeta perfectă. Nitraţii nu sunt vizibili, nu au nici miros. Există însă câteva moduri în care putem ocoli hrana care a fost crescută forţat, aplicând niște îndrumări care funcţionează cel mai bine atunci când sunt luate împreună:

1. La fel ca în cazul pesticidelor, încercăm să cumpărăm fructe şi legume de sezon. Legumele şi fructele de seră, crescute în afara sezonului lor, au tendința de a conține cantități mai mari de nitrați. Acest lucru se întâmplă deoarece, în condiții de lumină redusă și temperaturi controlate artificial, plantele nu pot metaboliza la fel de eficient nitrații.

2. Alegeţi hrana mai puţin aspectuoasă. Legumele mai strâmbe, mai mici, mai puţin lucioase, sunt de preferat. Sigur, nu este obligatoriu. Pot exista legume perfecte şi fără cantităţi exagerate de nitraţi. Dar dacă e să existe o regulă generală, fructele şi legumele forţate vor avea mai degrabă un aspect foarte apetisant. În cazul legumelor cu frunze verzi, precum spanacul, o culoare verde foarte închisă poate indica un conținut ridicat de nitrați, mai ales dacă frunzele sunt groase și au un aspect dur.

3. Cumpăraţi de la producători locali în care aveţi încredere. Sau de la comercianți în care aveți încredere care au contracte cu producători locali. Sunt mai rari, dar există. Atenţie şi aici, există chiar şi mici producători care au două culturi: una pentru consum, alta pentru vânzare.

Dacă reuşiţi să le vizitaţi solarul, să îi întrebaţi despre îngrăşămintele pe care le folosesc, vă veţi lămuri în ce măsură forţează culturile. Feriţi-vă de cei care au roşia coaptă în aprilie-mai. Acolo discutăm deja de alte substanţe folosite, nitraţii devin ultima problemă.

4. Încercaţi să conservaţi legume pentru iarnă. Timpul e o problemă aici, că nu mai dispunem de el aşa cum o făceau bunicii noştri, care fierbeau zarzavaturi şi bulioane în zeci de borcane.

Totuşi, puteţi congela. Legumele din timpul iernii nu doar că sunt mult mai scumpe, dar e şi foarte probabil să fie mult mai bogate în nitraţi, din acelaşi motiv menţionat mai sus: sunt legume de seră, metabolizează mai greu nitraţii şi e şi foarte probabil să fie forţate. Unde mai pui că-s de import, aduse de peste mări şi ţări.

Nu vă mai lăsaţi influenţaţi de toţi alarmiştii care induc panică aiurea. Că îi mai aud pe unii “şi atunci ce să mai mâncăm domne? Că toate sunt rele.” Şi aşa ajung la concluzia că parizer cu 20 de ingrediente sau “pepene plin de nitraţi” e acelaşi lucru.

Nitraţii din fructe şi legume nu sunt procesaţi de corp aşa cum sunt cei din carnea ultraprocesată.

Evitaţi cât puteţi mezelurile şi preparatele din carne procesată. Acelea conţin ingredientele de care trebuie să fugiţi. Continuaţi deci să consumaţi legume şi fructe de sezon cât mai multe, din surse de încredere sau din agricultură ecologică.

Surse: