Despre inflamaţia cronică se vorbeşte prea puţin, poate şi pentru că este o manifestare subtilă, un strigăt de ajutor al organismului nostru, pe care de multe ori ajungem să îl auzim când este mult prea târziu.

Poate, dacă am învăţa să recunoaştem semnele, să ne dăm seama când ne tratăm corpul greşit, am ajunge să schimbăm unele dintre obiceiurile greşite care accentuează inflamaţia, și am reuși să evităm măcar o parte dintre afecțiunile care ajung să ne chinuie din a treia, uneori chiar din a doua parte a vieţii. 

Ce este inflamaţia. Inflamaţia acută vs inflamaţie cronică

Cuvântul are rădăcini în limba latină. “Inflammatio” însemna a da foc, a arde. 

Dar inflamaţia nu este neapărat ceva rău. Inflamația este răspunsul natural al organismului la agresiuni, cum ar fi infecțiile, leziunile sau toxinele. Este un mecanism de apărare prin care sistemul imunitar încearcă să elimine agenții dăunători și să înceapă procesul de vindecare.

Când ne tăiem, când avem o arsură sau ne zgâriem, zona se înroşeşte, fluxul sangvin creşte, temperatura în zona respectivă creşte și ea, iar celulele sistemului imunitar sunt chemate pentru a forma o barieră împotriva potenţialilor intruşi.

Acestea sunt manifestările atunci când inflamaţia se produce la suprafaţa, unde o putem vedea.

Atunci când intruşii sunt deja în organism, semnele inflamaţiei sunt diferite, dar rămân totuşi observabile. În cazul unei banale răceli, de pildă, avem dureri în gât, secreţii nazale, tuse expectorantă. Toate acestea sunt efectul inflamaţiei, pe care corpul o declanşează cu scopul de a captura şi de a evacua microbii.

.Aşadar, inflamaţia acută e bună, e o reacție naturală care ne-a ajutat să supraviețuim.

Inflamaţia cronică, un răspuns al corpului la stilul de viaţă

Inflamaţia cronică, pe de altă parte, este sursa majorității bolilor cronice precum obezitatea, diabetul, bolile cardiovasculare, și este răspunsul organismului la stilul de viaţă nesănătos pe care îl avem, cei mai mulţi dintre noi, dar și la mediul nesănătos în care suntem nevoiţi să trăim.

În loc să acționeze cu intensitate într-un singur loc, timp de câteva zile, ca în cazul unei răceli, inflamația cronică mocnește în corp, aproape imperceptibil, timp de câteva luni sau chiar ani, în numeroase părți ale corpului.

Organizația Mondială a Sănătății estimează că peste 70% dintre toate decesele la nivel global sunt cauzate de boli netransmisibile, multe dintre ele fiind legate de inflamație.

Ne putem imagina inflamaţia ca pe un incendiu, explică antropologul Herman Pontzer în cartea Burn: Știința greșit înțeleasă a metabolismului. 

“Pompierii”, care reprezintă celulele sistemului imunitar, sunt chemaţi să stingă focul. Ei vin și îşi fac treaba eficient. Sigur, e posibil ca apa pe care au folosit-o să lase nişte pagube, sub forma unor cicatrici, dar, în final, vindecarea este completă şi “pompierii” pleacă acasă.

Atunci când inflamaţia este cronică, deşi nu există niciun foc ce a cuprins casa, “pompierii” vin oricum, sparg uşa, dau drumul la furtunuri şi în loc să plece, rămân acolo, convinşi fiind că există un incendiu de stins.

Ne putem gândi cum e să avem o zgârietură care ustură, se înroşeşte, se umflă, ne deranjează întreaga zi.

Ei, acum să ne gândim că inflamaţia cronică înseamnă milioane de astfel de zgârieturi la nivelul celulelor din organism. 

Doar că celula, la nivel individual, nu are receptori de durere. Deci când celulele corpului sunt agresate în mod susţinut, noi nu putem simţi asta, decât în timp. De multe ori, după ce este prea târziu.

Din ce motiv reacţionează sistemul imunitar în acest mod, menţinând inflamaţia în ţesuturi? Cauzele sunt multiple.

Ce este stresul oxidativ şi ce legătura are cu inflamaţia cronică

În organismul nostru, există un echilibru între două componente: pro-oxidanţii, pe de-o parte, şi antioxidanţii, pe de altă parte. Când acest echilibru este perturbat, apare stresul oxidativ.

Printre moleculele care induc procesul oxidativ se numără şi radicalii liberi. 

Ce sunt radicalii liberi

Radicalii liberi sunt atomi sau molecule ce au un număr impar de electroni. Absenţa unui electron pereche face ca respectiva moleculă să devină instabilă şi distrugătoare pentru celule.

Radicalii liberi sunt totuşi un produs secundar al metabolismului nostru. Îi producem în mod natural, avem nevoie de ei pentru a distruge acele celule de care corpul nostru nu mai are nevoie. 

În mod normal, trăim cu o cantitate moderată de radicali liberi și le putem face față.

Problemele apar atunci când există un număr prea mare de radicali liberi, care pot să apară, de pildă, atunci când dăm organismului mai multă glucoză decât pot celulele să proceseze. 

Corpul nostru încearcă să neutralizeze o parte dintre acești radicali liberi. Iar atunci când eșuează în acest proces, celulele noastre intră în starea de stres oxidativ.

Pro-oxidanţi versus antioxidanţi

Cum încearcă organismul să neutralizeze radicalii liberi? Folosind antioxidanţii. Antioxidanţii donează un electron moleculelor instabile, refăcând echilibrul şi prevenind degradarea celulelor.

Având proprietăţi unice, antioxidanţii nu devin, la rândul lor instabili, în ciuda faptului că donează un electron.

Este deci extrem de important ca organismul să aibă o sursă constantă de antioxidanţi.

Pentru a înţelege mai clar efectul oxidativ şi modul în care antioxidanţii contracarează acest proces, puteţi încerca următorul experiment:

Tăiaţi un măr pe jumătate. Pe una dintre jumătăţi, adăugaţi o lingură de zeamă de lămâie.

Lăsaţi ambele jumătăţi de măr la aer, timp de două ore, apoi observaţi diferenţa. 

Veţi putea vedea cum jumătatea care nu a fost protejată cu zeamă de lămâie a suferit modificări, s-a închis la culoare şi s-a degradat, într-o anumită măsură. Așa arată oxidarea.

Cealaltă jumătate, în schimb, a rămas la fel de proaspătă ca atunci când a fost tăiată. Acest lucru se datorează antioxidanţilor, precum Vitamina C, care sunt prezenţi din abundenţă în zeama de lămâie.

Când acest dezechilibru dintre pro-oxidanţi şi antioxidanţi se produce, la nivel celular apare stresul oxidativ. Fără protecţia antioxidanţilor, celulele corpului sunt degradate de radicalii liberi, iar această degradare are ca efect inflamaţia.

Antioxidanții pot proveni din producţie proprie, căci corpul nostru are capacitatea de a produce enzime antioxidante care contracarează efectele distructive ale radicalilor liberi, dar este necesar să vină şi din sursă externă, din alimentaţie. Antioxidanții cei mai buni vin din fructe şi legume proaspete.

Apoi, mai putem influenţa din factorii care pot cauza inflamația şi putem reduce expunerea.

Factori ce pot declanşa inflamaţia cronică

Alimentaţia

Unul dintre principalii factori declanșatori ai inflamației cronice este o dietă de slabă calitate.

Alimentele ultraprocesate, prăjelile, în general carbohidraţii simpli, accentuează efectul inflamator. La fel, grăsimile trans, cele mai nocive dintre grăsimi, excesul de acizi graşi Omega 6, în raport cu Omega 3, carnea roşie şi produsele procesate din carne, consumul de alcool, consumul de produse cu îndulcitori artificiali, precum aspartam, toate acestea stimulează inflamaţia cronică.

Fumatul

Fumatul este una dintre principalele cauze ale stresului oxidativ şi, deci, ale inflamaţiei cronice. Atât la nivelul plamânilor, când fumul de ţigară intră în corp, cât şi la nivelul altor celule din corp, după ce toxinele din fumul de ţigară intră în sânge. Celulele sunt deteriorate şi acest lucru stimulează inflamaţia cu fiecare ţigară aprinsă.

Poluarea şi stresul

Apoi, toxinele pe care le inhalăm în fiecare zi în trafic, poluarea aerului contribuie într-o măsură uriașă la inflamația cronică.

Un alt factor important este stresul. Stresul cronic declanşează şi întreţine “focul mocnit” al inflamației cronice. 

Lipsa de mişcare

Lipsa de activitate fizică joacă şi ea un rol foarte important aici şi provoacă inflamaţie cronică în două moduri distincte.

În mod direct, prin faptul că lipsa de mişcare, statul jos ore în şir la birou, în maşină, pe canapea acasă, toate acestea stimulează producţia de citokine, niște proteine pro-inflamatoare, care destabilizează acel echilibru despre care vorbeam mai devreme, echilibrul dintre elementele pro-inflamatoare şi cele anti-inflamatoare. 

Lipsa de exerciţiu produce deci stres oxidativ celulelor. Apoi, în mod indirect, lipsa de mişcare îngraşă.

Iar îngrăşarea, mai ales când vorbim despre depozitele de grăsime din jurul organelor, grăsimea viscerală despre care tot avertizează medicii, este unul dintre cei mai puternici factori care produc inflamaţia cronică.

Obezitatea

Ceea ce ne conduce către un alt factor determinant: obezitatea. În cazul persoanelor ce suferă de obezitate, organismul încearcă să depoziteze rezervele de energie în celule care sunt deja la capacitate crescută. Acest lucru deteriorează celulele adipoase, eliberând aceleaşi proteine pro-inflamatoare.

În plus, pe măsură ce ţesuturile adipoase cresc, oxigenarea acestora devine tot mai dificilă pentru sistemul circulator. Se poate întâmpla ca anumite celule de grăsime să moară. Acest lucru stimulează din nou efectul inflamator.

Iar în cazurile oamenilor care suferă şi de rezistenţă la insulină, se poate ajunge în situaţia în care celulele grase eliberează acizi graşi direct în sânge, acest lucru accentuând mai tare inflamaţia cronică.

Semne de inflamaţie cronică în corp

Dureri fără un motiv aparent

Atenţie la dureri. De pildă, durerile articulare, durerile de muşchi, atunci când ele nu apar după un antrenament intens, ci apar fără vreun motiv aparent. Durerile nu sunt normale doar pentru că înaintăm în vârstă, aşa cum am fost învăţaţi să acceptăm.

Oboseală cronică

Atenție și la oboseala cronică. Să simţi, la trezire, că îţi mai trebuie o noapte de somn, deşi ai dormit; să simţi pe tot parcursul zilei cum abia aştepţi să vină seara, să te culci din nou, iar a doua zi să o iei de la capăt cu aceeaşi senzaţie că parcă niciodată nu dormi destul, asta înseamnă oboseală cronică.

Atunci când în corp există inflamaţie cronică, sistemul imunitar consumă din energie în această luptă surdă.

Depresie şi anxietate

Depresia şi anxietatea sunt şi ele simptome care pot anunţa existenţa inflamaţiei în corp, însă datele nu sunt foarte clare aici. Anxietatea provoacă inflamație? Sau inflamația provoacă anxietate? Cele mai mult dovezi arată că cel mai probabil vorbim despre o relaţie bidirecţională. Inflamația din corp poate declanșa anxietatea în creier. Dar, în același timp, anxietatea conduce la alegeri alimentare proaste, care conduc la inflamație mai mare. 

Simptome digestive

Apoi, pot apărea simptome la nivel gastro-intestinal. Inflamaţia în această zonă poate duce la un dezechilibru în microbiom, numit disbioză. Producţia de enzime digestive poate fi afectată, ducând la simptome precum diareea, balonarea, durerile abdominale.

Infecţii frecvente sau recidivante

Infecţiile frecvente sunt un alt simptom care ar trebui să vă ridice semne de întrebare. Dacă răciţi întruna, dacă aveţi infecţii urinare ce tot revin, ar putea fi un semn că în corpul vostru există o inflamaţie cronică.

Atunci când corpul se luptă constant cu ceea ce percepe a fi un intrus, devine mai puţin eficient când are de-a face cu o ameninţare reală.

Așa că devine mult mai uşor ca o infecţie bacteriană să recidiveze sau ca un virus să se instaleze. 

Simptome la nivelul pielii

Corpul ne mai dă semne că inflamaţia este prezentă şi la nivelul pielii. Psoriazis, rosacee, dermatite, acnee care persistă după anii adolescenţei, toate aceste boli dermatologice sunt şi semne de inflamaţie în corp. 

Şi aftele bucale care tot reapar sunt un posibil simptom de inflamaţie cronică. 

Ce boli sunt declanşate de inflamaţia cronică netratată

Cancer, boli cardiovasculare, boli autoimune, precum artrita reumatoidă, lupus, scleroză multiplă, boala pulmonară cronică obstructivă, mai ales în cazul fumătorilor, boli neurodegenerative, precum Alzheimer sau Parkinson, diabet de tip 2, sindrom metabolic şi multe alte boli pot apărea după ani şi ani de zile în care “ardem pe dinăuntru” la foc mic.

Cum putem evita inflamaţia cronică?

Dacă vorbim despre alimentație, putem diminua din numărul radicalilor liberi cu antioxidanţi. Iar antioxidanţii sunt conţinuţi în fructe şi legume proaspete.

Cel mai bun lucru pe care-l putem face pentru a limita inflamația este să evităm alimentele proinflamatorii și să le alegem cât de des putem pe cele antiinflamatorii.

În categoria celor de evitat intră alimentele ultraprocesatele, prăjelile, mezelurile, patiseria, fast-food-ul, consumăm mai degrabă peşte, carne albă în general decât cea roşie.

În cazul celor care suferă de intoleranţe la gluten, la lactoză, este necesar să se evite acele alimente, pentru că duc la inflamaţii la nivelul intestinului.

Eliminaţi, sau măcar scădeţi numărul dulciurilor, cu precădere cele ambalate, cumpărate din supermarket. Nu mai beţi băuturi carbogazoase, nici cele pe bază de zahăr, nici cele cu zero calorii. Ambele categorii stimulează inflamaţia cronică.

Formaţi-vă o rutină sănătoasă de somn. Lipsa de somn este şi ea în strânsă legătură cu inflamaţia şi cu ceilalţi factori: nervii, stresul, decizii proaste în privinţa alimentaţiei, toate sunt mai probabile atunci când nu dormim suficient. Iar lipsa de somn, în timp, poate cauza inflamaţie cronică în creier.

Faceţi mişcare în fiecare zi, chiar dacă începeţi doar cu o plimbare. Dacă aveţi un loc de muncă ce presupune statul la birou, încercaţi să vă ridicaţi periodic, fie și doar pentru a merge la baie sau la dozatorul de apă.

Limitaţi atât cât se poate stresul, mai ales când este legat de lucruri pe care nu le puteţi influenţa, asupra cărora nu aveţi control.

Încercaţi să vă vindecaţi de dependenţe. Dependenţa de alcool, de tutun, ambele pot fi tratate, dacă reuşiţi să găsiţi motivaţia și să căutaţi ajutor, să aveți un grup de suport.

Reducând din factorii ce cauzează inflamaţie cronică, vă puteţi nu doar prelungi anii de viaţă, ci şi adăuga viaţă anilor pe care îi aveţi de trăit. Să ajungeţi să vă trăiţi bătrâneţea alergând după nepoţi, nu alergând între spitale.