Burnout: Un cuvânt pe care-l auzim des în ultimii ani, mai ales când vine vorba despre angajaţii care depăşesc cu mult cele 40 de ore de muncă pe săptămână. În termeni româneşti i-am putea spune epuizare, însă n-ar cuprinde în întregime ceea ce i se întâmplă unei persoane care suferă de așa ceva.

Ce este, mai exact, burnout-ul?

Pe scurt, burnout este definit ca un „fenomen ocupaţional”, recunoscut de Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Este un sindrom, nu o boală. Deşi poate părea acelaşi lucru, există însă diferenţe ce țin de clasificări și de definire a unor termeni și nu neapărat de gravitatea simptomelor. În România există o propunere legislativă, în urma căreia burnout-ul ar putea fi recunoscut ca boală profesională şi tratat ca atare.

Diferenţa dintre burnout şi stresul cronic

Burnout-ul nu este acelaşi lucru cu stresul cronic, chiar dacă între cele două există o strânsă legătură de implicaţie. Burnout-ul poate să apară după o perioadă lungă de stres cronic netratat.
În timp ce stresul poate afecta somnul, starea emoţională şi nivelul de energie, persoanele afectate își pot continua activităţile, chiar şi pe cele care sunt sursa principală de stres.
Burnout-ul, în schimb, pe lângă starea de epuizare, conduce la detașare, demotivare, la un sentiment profund de zădărnicie. Cu alte cuvinte, afectează grav capacitatea de a-ţi desfăşura activităţile.

Studii recente făcute și în România, arată că burnout-ul afectează tot mai mulți angajați români. Printre cauzele principale ale epuizării se numără munca repetitivă, orele suplimentare sau lipsa unei perioade de liniște pentru relaxare. 4 din 10 angajaţi români, care lucrează în ture, şi unul din 4 oameni cu un program mai flexibil se simt mereu epuizaţi.

Dacă propunerea legislativă va fi aprobată, acest fenomen de epuizare profesională ar putea fi recunoscut ca afecţiune medicală în România. Prevederile legii Securităţii şi Sănătăţii în Muncă s-ar putea modifica, astfel încât să prevadă concedii medicale, evaluări periodice ale sănătăţii mintale şi includerea burnout-ului printre afecţiunile acoperite în cazul accidentelor de muncă.

Burnout – Posibilele cauze

În ciuda faptului că este deseori asociat cu activitatea profesională, burnout-ul poate să apară şi în urma altor surse de stres, precum presiune socială sau viaţa de familie în care există foarte multe responsabilităţi. Situaţia unui părinte singur care-și crește copilul sau a unor părinţi de copii mici, fără ajutor din partea familiei extinse, fără ajutor din partea celor apropiaţi, poate duce, în timp, la burnout.

Simptomele epuizării profesionale

Există câteva semne ce indică burnout-ul. Unele simptome sunt fizice, altele emoționale sau chiar psihice. De pildă, senzaţie de oboseală constantă, insomnii şi alte tulburări de somn, dureri frecvente de cap, de muşchi şi de articulaţii, pierderea apetitului, sau chiar tensiune mare, toate pot indica spre această problemă.

La nivel emoţional, burnout-ul provoacă senzația de lipsă de speranţă, stimă de sine scăzută, însingurare, o perspectivă foarte pesimistă și pierderea interesului față de orice activitate. În stadiile mai severe, apar procrastinarea, sau dificultatea în a duce lucrurile la bun sfârşit, dificultate de concentrare şi izolare. 

Totodată, persoanele care suferă de acest sindrom pot găsi confort în comportamente dăunătoare, precum consumul de alcool, mâncatul emoţional sau chiar consumul de droguri.

Tipologiile burnot-ului

Există multiple forme ale acestui sindrom. Una dintre cele mai frecvente forme este burnout-ul frenetic, numit de mulţi şi workaholism, în care resursele se duc către muncă.

În burnout-ul lipsei de provocări, pe de altă parte, se găsesc cei care sunt privaţi de oportunităţi de a învăţa ceva nou, de a se dezvolta din punct de vedere profesional. Aşa că adoptă o atitudine cinică, se distanţează şi evită cât pot responsabilităţile.

O altă formă este burnout-ul apărut ca urmare a neglijării şi este în strânsă legătură cu sindromul impostorului. Cei afectați se simt lipsiți de speranţă, neapreciați și pot ajunge să-și pună la îndoială propria competenţa.

Însă cea mai severă formă este burnout-ul cronic, în care se instalează epuizarea mintală, fizică şi emoţională, iar comportamentul se schimbă. Din păcate, aceasta este forma care conduce deseori spre depresie şi chiar gânduri suicidale. În acest punct, ajutorul specializat este esenţial şi trebuie primit cât mai repede.

Cele 12 etape ale burnout-ului

Burnout-ul nu se instalează de pe o zi pe alta. Este marcat de 12 etape specifice, prin care cei mai mulţi oameni care sunt epuizaţi profesional le traversează.

1. Dorinţa de afirmare. În această etapă oamenii vor să demonstreze tot ce pot și sunt mânați de teama de a eşua.
2. Munca în exces. Încercăm să facem totul singuri, cât mai repede şi cât mai bine.
3. Prioritizarea responsabilităţilor înaintea propriilor nevoi şi a vieţii personale.
4. Încep să apară conflictele cu colegii, cu cei dragi. Somnul devine tot mai slab calitativ şi apar semnele de oboseală.
5. Valorile încep să se inverseze. Munca are prioritate și e pusă înaintea familiei şi a vieţii personale. 
6. Apare faza de negare. Devenim mai cinici, irascibili, intoleranţi, iar performanţele au de suferit.
7. Interacţiunile cu ceilalţi ajung o corvoadă. Apar izolarea și refugiul în alegeri greşite, precum consumul de alcool.
8. Se instalează o stare generală de apatie şi ne ferim de responsabilităţi.
9. Munca devine un scop în sine. Viaţa pare lipsită de sens, iar sănătatea nu mai contează. 
10. Apar epuizarea, anxietatea şi chiar atacurile de panică.
11. Se instalează depresia şi îşi fac loc gândurile de sucid.
12. În acest punct oamenii cedează emoţional şi psihic. Ajutorul de specialitate acordat rămâne singura soluţie.

Cum se poate face însă diferenţa dintre burnout şi depresie, pentru a şti dacă este nevoie de ajutor de specialitate sau doar de ajutor din partea celor dragi şi de o pauză binemeritată?
Exact aşa: luând o pauză, îndepărtându-vă de acea activitatea care vă solicită până la epuizare.

Simptomele de burnout tind să se amelioreze atunci când ne luăm concediu, când ne acordăm timp şi ne odihnim corpul şi mintea. Când factorii care stau la baza epuizării sunt îndepărtaţi, fie şi doar temporar, lucrurile se îmbunătăţesc. Desigur, dacă după această pauză se revine la aceleași surse de stres, la aceleași probleme sistemice, soluția va rămâne una temporară, iar problema va reveni.

Soluţii pentru a remedia sau evita burnout-ul

Pe cât puteți, trasați limite clare între viața profesională și cea personală. Respectați un program de muncă, respectați zilele libere de weekend.

Dacă vă simţiţi blocaţi la locul de muncă, fără perspective de evoluţie, încercaţi să folosiţi puţinul timp liber pentru a dezvolta noi abilităţi, care să vă ofere o altă direcţie profesională.

În situaţia în care problema vine dintr-o nevoie de validare sau din acel sindrom al impostorului, încercați să discutați cu colegii de muncă. Încercați să obțineți de la ei feedback și validarea că sunteţi pe drumul cel bun.

Pe cât posibil, încercaţi să reduceţi stresul, atât cât puteţi. Închideți dispozitivele, reduceţi timpul petrecut pe reţele, unde toate fricile şi angoasele doar se amplifică. Informați-vă în mod activ, nu pasiv, alegând acele surse de încredere, de unde vă luaţi informaţiile. Nu petreceți ore în șir lăsând orice tip de conținut să vă aleagă pe voi.

Exerciţiul fizic funcţionează excelent în acest caz. Puteţi începe cu plimbări, cu rutine simple de gimnastică sau aerobic, găsiţi gratuit pe internet exerciții pentru orice nivel de dificultate. Totul e să vă şi ţineţi de acest obicei.

Mişcarea eliberează endorfine, care ajută în diminuarea durerii şi dau bună dispoziţie corpului. Acelaşi efect îl puteţi obţine şi prin muzică şi dans. Dacă locul de muncă este unul care vă permite, ascultaţi muzica preferată în căşti, în timp ce munciţi.

Luaţi pauză în mod conştient periodic, în care să nu petreceţi timp pe reţelele de socializare. Practicaţi mindfulness-ul, alături de yoga şi meditaţie.

Evitaţi consumul de zahăr adăugat în exces. Deşi poate părea că vă alimentează cu energie, în realitate, carbohidraţii simpli fac exact opusul. Când consumăm o cantitate mare de zahăr, glicemia creşte brusc. La fel de brusc, pancreasul eliberează insulină, pentru a echilibra nivelul zahărului din sânge. Ca urmare a acestei eliberări, glicemia poate scădea din nou, ceea ce ne poate face să ne simţim obosiţi, lipsiţi de vlagă. Ne simţim obosiţi, aşa că iar consumăm zahăr, intrând astfel într-un cerc vicios.

Încercaţi să vă faceţi o rutină sănătoasă de somn. Minim 7-8 ore de somn pe noapte, care să înceapă într-o zi şi să se termine în următoarea. De exemplu, intervalul 22:00 – 6:00 este mai indicat decât 00:00 – 8:00. Atunci când somnul este insuficient sau este frecvent întrerupt, procesele ce au loc în mod natural în creier în timpul somnului sunt şi ele afectate.

Psihoterapia este o unealtă de foarte mare ajutor. Dacă aveţi posibilitatea, apelaţi la un psihoterapeut care vă poate ajuta să vă analizaţi rutina, obiceiurile, să vă consilieze despre cum să puneţi ordine în viaţă, pentru a nu ajunge la burnout.
Puteţi beneficia de şedinţe de psihoterapie gratuit, în baza unei trimiteri de la medicul de familie sau de la mai mulţi medici specialişti.