De ce apar alergiile, de la ce apar şi cum am putea să le prevenim? Ştiaţi că alergiile sunt clasificate în 4 grupe, în funcţie de elementele sistemului imunitar implicate, atunci când corpul reacţionează?

Din primăvară, de când apare primul fir de ambrozie, şi până la mijlocul iernii, când nu mai ştii dacă îţi curge nasul de la răceala aia de acum două săptămâni sau dacă este vorba de vreo rinită alergică, ne lovim de alergii la tot pasul.

Ce sunt alergiile şi de ce apar

Dacă nu avem noi vreo alergie, garantat avem pe cineva drag care se confruntă cu aşa ceva. Dar ce sunt alergiile şi de ce apar ele? Și mai ales ar putea ele fi prevenite sau chiar eliminate?

Întâi de toate, ce este o alergie? De ce unii oameni au reacţie la anumite substanţe, plante sau alimente, în timp ce alţii nu?

Alergia este, în termeni simpli, o reacţie exagerată a sistemului nostru imunitar la o substanţă inofensivă.

După cum bine ştim cu toţii, sistemul imunitar este linia de apărare a organismului. El ne ajută să luptăm cu virusuri, el ne ajută să trecem peste răceli, tot el este şi cel care reacţionează şi declanşează anumite procese, atunci când în organism există un corp străin, de pildă.

Toată lumea caută să-şi întărească sistemul imunitar, nu? Uneori însă, sistemul imunitar identifică o substanţă inofensivă ca fiind un potenţial pericol. Atunci, corpul începe să producă anticorpi pentru acea substanţă, exact cum ar face în cazul unui ”intrus”.

Din acest motiv, de la declanşarea alergiei, ori de câte ori vei fi expus aceleiaşi substanţe, reacţia corpului va fi una exagerată.

Clasificările alergiilor, în funcţie de elementele sistemului imunitar implicate

.În funcţie de elementele sistemului imunitar implicate în această reacţie a corpului, există 4 clasificări ale alergiilor:

Hipersensibilitate de tip I: Sau, altfel spus, cele mai comune alergii, cu simptome imediate. Aici se încadrează alergiile respiratorii, astmul, alergiile alimentare.

Hipersensibilitate de tip II: Aici se încadrează nişte boli mai grave, ce au ca efect distrugerea propriilor celule, precum anemia hemolitică.

Hipersensibilitate de tip III: Aici este încadrat de pildă faimosul  , una dintre bolile autoimune.

Hipersensibilitatea de tip IV, numită şi alergie întârziată. În această categorie se încadrează atât dermatitele de contact, cât şi alergii grave cauzate de medicamente.

Cei mai mulţi oameni suferă de alergii din prima categorie.

Dar ce cauzează aceste alergii? De ce unii oameni nu mai pot respira bine, de când vine primăvara?

Ipoteza igienei

În urmă cu mai bine de 30 de ani, medicul epidemiolog David Strachan formula pentru prima dată “Ipoteza igienei”. Acesta observase o corelare între numărul mai mare de copii dintr-o familie şi incidenţa mai scăzută a alergiilor. În familiile cu mai puţini copii, afecţiuni precum astmul alergic erau mai frecvent întâlnite. 

În teoria sa, Strachan a tras concluzia că transmiterea de la un frate la altul a infecţiilor contagioase determina un risc mai scăzut de a dezvolta alergii mai târziu în viaţă.

De atunci, au urmat studii numeroase pe acest subiect. Unele aspecte ale ipotezei lui Strachan aveau să rămână susţinute de lumea ştiinţifică până în ziua de azi, altele aveau să fie infirmate.

Mai multe astfel de studii, care au venit să întărească cele susţinute de Strachan, au fost cele desfăşurate la mai bine de 10 ani după căderea Cortinei de Fier şi au adus o schimbare de paradigmă în cercetarea alergiilor.

Datele legate de mediu arătau clar că zona de Est a Germaniei, cea puternic industrializată, era mai poluată decât zona de Vest, mai ales dacă discutăm despre calitatea aerului. Prin urmare, s-a plecat de la premisa că în zona estică avea să fie o incidenţă mai mare de alergii.

În mod surprinzător, cercetătorii aveau să afle că alergiile erau mai frecvent întâlnite în zona vestică.
Factorii socio-economici ai fiecărei zone erau diferiţi. Astfel, accesul la produse de igienă era mai dificil pentru zona estică.

Alţi 10 ani mai târziu, când lucrurile s-au echilibrat şi diferenţele dintre Est şi Vest nu mai erau la fel de mari, oamenii de ştiinţă au revenit şi au cules date, pentru a vedea dacă există modificări.

Au descoperit cu stupoare că frecvenţa alergiilor crescuse şi în Est, până la nivelul celor din Vest.

De altfel, inclusiv în privinţa celei mai comune forme de leucemie la copii, leucemia acută limfoblastică, s-a formulat o asociere similară cu excesul de igienă.

Conform unui studiu desfăşurat la Institutul de Cercetare a Cancerului, copiii ce au parte de un prim an de viaţă cât mai apropiat de steril, fără interacţiune cu alţi copii şi fără joacă murdară, iar mai apoi au parte de expunere la anumite infecţii, au un mai mare risc de a dezvolta leucemie acută limfoblastică. 

Teoria prietenilor vechi

În baza acestei descoperiri, Graham Rook, medic şi profesor de microbiologie la University College London, a formulat în 2003, deci în urmă cu 21 de ani, Teoria prietenilor vechi.

Ce spune această teorie? Printre altele, că inflamaţia este un proces mai bine reglat în ţările cu venituri mici, decât este în ţările cu venituri mari.

În ţările cu venituri mici, unde expunerea la “vechii prieteni”, paraziţii intestinali, încă este mare, imunoreglarea organismului este mult mai eficientă.

În timpul unei infecţii, la aceşti oameni răspunsul imunitar este puternic. Imediat ce “lupta” se încheie însă, şi inflamaţia dispare.

.La polul opus, în ţări precum SUA, pare să existe tot mai des un proces inflamator abia perceptibil, ce se manifestă doar printr-o Proteină C reactivă cu valori crescute.

În plus, în ţările cu venituri mari, mâncarea ultraprocesată e pentru mulţi singura realitate.

În timp, această inflamaţie mocnită creşte riscul de boli inflamatorii şi de boli cardiovasculare.

Tot de la Rook aflăm că microbii din noi, cei care formează microbiomul  este format din suma microbilor care se găsesc şi în microbiomul celor alături de care convieţuim, dar şi în mediul înconjurător.

Alftel spus, oamenii care locuiesc împreună într-o casă prezintă similarităţi în coloniile de bacterii ce le populează organismul. Iar oamenii care locuiesc într-un areal vor avea aceleaşi asemănări, pentru că microbiomul ne este influenţat inclusiv de mediul în care trăim.

Totodată, de la Rook mai aflăm şi că nu toate infecţiile din copilărie sunt egale şi nu toate contribuie la fel în prevenirea alergiilor.

De pildă, infectarea cu paraziţi intestinali, viermişori, ăia de ziceau părinţii că-i aveam când eram mici şi nu aveam stare, joacă un rol crucial aici.

Paraziţii intestinali determină declanşarea unor mecanisme imune de autoreglare în organismul gazdei. 

În ultimele decenii însă, de când copiii nu mai sunt lăsaţi să se joace liber, fiecare suprafaţă este dezinfectată temeinic, nu mai sunt lăsaţi să interacţioneze la fel de mulţi laolaltă, iar murdăria este evitată cât se poate de mult, infecţiile parazitice la copii au scăzut considerabil. 

Deşi ne-am gândi că acesta este un aspect pozitiv, nu este neapărat cazul. Lipsa acestor infecţii parazitice, spune Rook, ne face susceptibili la bolile inflamatorii cu care mulţi se confruntă astăzi. Totodată, copiii care au parte de aceste infectări devreme în copilărie au semnalat mai puţine cazuri de boli inflamatorii şi alergii, mai târziu în viaţă.

Totuşi, este foarte important de punctat un aspect, aici. Mediul înconjurător şi istoria genelor din familie contează mai mult decât ne putem închipui.

Într-un studiu desfăşurat în Argentina, pe pacienţi cu scleroză multiplă, o boală autoimună inflamatorie, la pacienţii care s-au infectat în mod natural cu paraziţii intestinali pe care i-ar fi întâlnit în copilărie în zona în care ei locuiau, progresia bolii a încetinit.

Pentru a reproduce aceste rezultate pozitive, s-a încercat infectarea pacienţilor din alte areale cu aceiaşi paraziţi. 

Acei pacienţi cu scleroză multiplă nu aveau însă, în zona în care locuiau, niciun istoric de infectare cu viermişori în rândul generaţiilor anterioare. Trăiseră în condiţii mult mai bune şi ei, şi bunicii lor, avuseseră parte de părinţi mai educaţi şi în condiţii de igienă mai bune.

În cazul acestora din urmă, infectarea cu paraziţi nu a dat roade.

Prin urmare, oamenii de ştiinţă au putut trage următoarea concluzie: expunerea la paraziţi poate fi încercată ca o metodă de terapie, doar în cazul celor care au un istoric generaţional de infecţii parazitare.

Pentru toţi ceilalţi, aceste infectări nu mai au efectul scontat, pentru că organismul s-a dezvoltat în absenţa lor.

La nivel global, se poate observa o creştere a numărului de persoane afectate de alergii alimentare. 10% dintre copiii de pe planetă suferă de o formă de alergie alimentară.

Ar putea fi faptul că astăzi, mai mult ca oricând, avem acces la servicii medicale şi suntem diagnosticaţi mai mult.

Chiar şi modul în care diversificăm hrana bebeluşilor joacă un rol important.

În anii 2000, după ce s-a suspectat că introducerea anumitor alimente prea devreme în meniul bebeluşilor ar creşte riscul de alergii alimentare, Academia Americană de Pediatrie a început să recomande introducerea după vârsta de 1 an a laptelui de vacă, a ouălor după vârsta de 2 ani, iar a nucilor, alunelor şi peştelui după vârsta de 3 ani.

.Se credea, la acea vreme, că întârzierea introducerii acestor alimente i-ar proteja pe cei mici, al căror sistem digestiv este imatur. 

Abia 8 ani mai târziu, aceeaşi autoritate a revenit asupra recomandărilor, susţinând introducerea încă de la 6 luni a alergenilor precum ou sau peşte.

O menţiune importantă este faptul că de la această recomandare erau scutiţi copiii care prezentau deja simptome alergice sau care aveau un frate care avusese alergii la alune.

Această modificare s-a datorat rezultatelor unor studii ce indicau toate către aceeaşi concluzie: odată cu întârzierea introducerii alergenilor, numărul de copii cu alergii a crescut.

O altă cauză ar putea fi faptul că mulţi oameni confundă intoleranţele cu alergiile. Deşi seamănă şi au lucruri în comun, cele două nu sunt acelaşi lucru.

Diferenţele dintre intoleranţe şi alergii

Alergii şi intoleranţe – concluzii

Doar pentru că s-a observat această corelare, nu înseamnă că trebuie să ne predispunem la infecţii cu paraziţi. Şi acelea pot da alte probleme de sănătate.

Spălăm bine fructele şi legumele în continuare, ne spălăm pe mâini înainte de a mânca, atunci când venim de afară, după ce ne-am jucat cu animalele.

Dar lăsăm copiii să se joace liber. Să se murdărească. Nu-i mai alergăm prin parcuri cu şerveţele dezinfectante. Nu mai stergem fiecare suprafaţă pe care ei o ating. Îi lăsăm să se joace cu alţi copii, fără să le gestionăm noi jocul. 

Animalele joacă şi ele un rol benefic în acest context. Cei care au animale sunt expuşi mai multor microbi ce contribuie pozitiv. Aici vorbim de câini şi pisici, dar şi animale de fermă. Din nou, aici țineți cont că părerile sunt împărțite între specialiști. 

Adică, există un acord cu privire la teoria igienei, despre care am vorbit, că e ok să vii în contact cu animale. Dar, de exemplu, doamna doctor Claudia Adriana Nicolae spunea recent la Dr. Mihail că în cazul unei dermatite atopice suprainfectată cu stafilococ, de pildă, dacă ai un animal în apartament, copilul poate să dezvolte o alergie respiratorie. Prin urmare, trebuie avut mare grijă, când luați decizia de a avea un animal. 

O altă concluzie este că nu ar trebui să restricţionăm categorii alimentare la copii, precum cele ce conţin gluten sau lactoză, decât dacă există o indicaţie medicală în acest sens.

Încercăm să ne hrănim şi să îi hrănim cât mai aproape de corect, urmând principii care să ne ghideze către o viaţă sănătoasă şi să ne menţină un microbiom cât mai echilibrat. Multe fibre, multe legume și fructe, totul cât mai integral, cât mai puțin procesat industrial. 

Aici este de reamintit regula lui Michael Pollan: Consumă hrană. Nu prea multă, cu precădere plante.

Iar recomandarea lui Robert Lustig, autorul cărţii Metabolical, vine să completeze acest sfat: hrăneşte microbiomul, protejează ficatul.

Să vă spun acum povestea mea cu alergiile și intoleranțele. Nu vă spun să faceți ce-am făcut eu, suntem diferiți, vă spun ce am avut eu și ce a funcționat la mine. Poate vă inspiră să luați câteva decizii sau măcar să vă puneți câteva întrebări în legătură cu stilul vostru de viață. 

Cum a scăpat Dragoş Pătraru de alergii

Plecând de la 130 de kilograme, alergii sezoniere şi simptome de intoleranţă, Dragos Pătraru a avut o cale lungă de parcurs până când a ajuns să scape de alergii. Urmăreşte ce schimbări a făcut în materialul de mai jos.