Dependența de jocurile de noroc este în prezent recunoscută drept o tulburare psihică, încadrată în categoria adicțiilor, alături de dependențele de substanțe precum alcoolul, nicotina sau drogurile. Această clasificare a fost introdusă în anul 2013, când Asociația Americană de Psihiatrie a inclus tulburarea de jocuri de noroc în noul manual de diagnostic (DSM-5), mutând-o din categoria „tulburărilor de control al impulsurilor” în cea a „tulburărilor legate de substanțe și adicții”.

Câți dependenți de jocuri de noroc sunt în România

În România, datele disponibile privind prevalența dependenței de jocuri de noroc sunt limitate. În 2016, cifrele furnizate de industrie indicau aproximativ 98.000 de persoane afectate, reprezentând circa 0,6% din populația adultă. Alte surse, precum o metaanaliză citată de Snoop, estimează că 1,3% dintre adulți ar suferi efectiv de dependență, iar alte 2,4% ar fi expuși riscului de a o dezvolta.

Prin comparație, Finlanda raportează o incidență de 4,2% din populația adultă care este dependentă sau în risc crescut, în timp ce Germania și Cehia înregistrează aproximativ 2,3%.

Cum se instalează dependența de jocuri de noroc

Dependența de jocuri de noroc este asociată cu modificări în sistemul de recompensă al creierului, similar cu ceea ce se observă în cazul dependențelor de substanțe. Sistemul de recompensă eliberează dopamină atunci când persoana trăiește plăcere sau atinge un obiectiv. În cazul jocurilor de noroc, recompensele nu sunt constante, ci apar în mod imprevizibil. Această „recompensă intermitentă” stimulează eliberarea repetată de dopamină și creează o asociere între anticiparea câștigului și plăcerea resimțită.

În timp, anticiparea devine mai intensă decât câștigul în sine, iar individul dezvoltă o nevoie accentuată de a continua jocul, chiar și atunci când pierderile predomină. Pe măsură ce comportamentul se repetă, creierul devine mai puțin sensibil la dopamină, iar cortexul prefrontal — zona responsabilă de autocontrol — își reduce activitatea. Acest proces duce la pierderea controlului și la negarea riscurilor.

Pentru un dependent, alți 6 oameni suferă în jur

Fenomenul de „toleranță” specific adicțiilor se manifestă și în cazul jocurilor de noroc: jucătorii au nevoie de mize mai mari sau sesiuni mai lungi pentru a obține același efect emoțional. După pierderi repetate, mulți încearcă să recupereze sumele investite, mărind valoarea mizelor și expunându-se unui risc financiar crescut. Această dinamică duce frecvent la datorii, împrumuturi și deteriorarea relațiilor personale.

Studiile arată că dependența de jocuri de noroc afectează nu doar persoana în cauză, ci și mediul său apropiat. Pentru fiecare jucător patologic, aproximativ șase persoane din jurul său — familie sau prieteni — suferă consecințele indirecte.

Unele cercetări indică o legătură între dependența de jocuri și riscul crescut de tentative de suicid. Un studiu austriac estimează că 10% dintre jucătorii patologici au avut cel puțin o tentativă de acest tip, iar un studiu suedez raportează un risc de peste 17%.

Cine ajunge dependent – Profilul jucătorului patologic

Potrivit datelor disponibile, între 80% și 90% dintre jucătorii patologici sunt bărbați, de obicei cu vârste între 18 și 40 de ani. Totuși, există și femei afectate, iar vârsta de debut tinde să scadă. Un fenomen observat în ultimii ani este implicarea copiilor și adolescenților în activități cu elemente similare jocurilor de noroc, inclusiv în mediul online.

Majoritatea persoanelor dependente provin din medii defavorizate, cu venituri mici sau fără ocupație stabilă. Sălile de jocuri și cazinourile sunt amplasate frecvent în zone periferice sau cu nivel economic scăzut. În ultimul timp, însă, dependența a început să afecteze și persoane cu venituri peste medie sau studii superioare.

Dependența de jocuri de noroc este adesea însoțită de alte dependențe, precum consumul de alcool, tutun sau droguri, ceea ce amplifică riscul de izolare socială și tulburări emoționale.

Factorii de mediu și designul sălilor de jocuri

Studiile arată că mediul fizic al sălilor de jocuri este conceput pentru a încuraja prezența îndelungată și continuarea jocului. Aceste spații sunt, de regulă, lipsite de ferestre și ceasuri, pentru a elimina reperele temporale. Iluminatul este constant și cald, iar sunetele generate de aparate combină tonuri pozitive și efecte scurte de „victorie”, care determină eliberări de dopamină chiar și în absența unor câștiguri semnificative.

Aromele ambientale sunt uneori alese strategic, deoarece s-a demonstrat că parfumurile plăcute, cum ar fi cele florale sau vanilate, pot crește durata șederii și sumele jucate.

Designul interior este adesea realizat sub forma unui labirint, fără rute clare de ieșire și cu aparate dispuse astfel încât jucătorul să fie condus de la un joc la altul. Animațiile vizuale, luminile intermitente și mesajele care sugerează succesul contribuie la iluzia controlului și la convingerea că următoarea rundă ar putea aduce un câștig.

Instrumente de evaluare și sprijin

Unul dintre cele mai utilizate instrumente de autoevaluare a dependenței de jocuri de noroc este PGSI (Problem Gambling Severity Index). Acesta conține nouă întrebări, fiecare evaluată pe o scară de la 0 („niciodată”) la 3 („aproape întotdeauna”).

Scorurile se interpretează astfel:

• 0 – fără probleme legate de jocuri;
• 1-2 – risc scăzut;
• 3-7 – risc moderat;
• 8 sau mai mult – joc patologic (dependență).

În România există platforme care oferă consiliere pentru jucători, precum jocresponsabil.ro, care pune la dispoziție servicii de consiliere psihologică gratuită, grupuri de suport și o aplicație de blocare a accesului la jocuri online. Platforma este finanțată de operatorii din industria jocurilor de noroc, într-un cadru de responsabilitate socială corporativă (CSR).

Un alt instrument de sprijin este autoexcluderea, procedură prin care jucătorul solicită să fie interzis accesului în sălile de jocuri. Implementarea acestei măsuri diferă însă în funcție de regiune și de respectarea legislației locale.

Impactul asupra familiei și soluții de intervenție

Familia și apropiații persoanelor dependente se confruntă adesea cu dificultăți emoționale și financiare. Specialiștii recomandă implicarea acestora în procesul de recuperare, fără a susține financiar dependența, dar oferind sprijin emoțional și stabilind limite clare.

Intervențiile eficiente încep cu autoxecluderea. Ulterior, jucătorul patologic are nevoie de consiliere psihologică individuală, terapie de grup și participarea la programe de reabilitare. Recunoașterea problemei și solicitarea de ajutor reprezintă primii pași esențiali pentru recuperare.

Resurse:
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3935152/
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4458066/
https://republica.ro/gabriela-alexandrescu-presedinta-organizatiei-salvati-copiii-dependenta-de-jocurile-de-noroc-este-incadrata
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2607329/
https://novopsych.com/assessments/health/problem-gambling-severity-index-pgsi/
https://link.springer.com/article/10.1007/s10899-022-10180-0
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/40215800/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/39126590/