Cu peste 200 de ani de existenţă şi chiar cu o creştere majoră în popularitate, despre homeopatie se poate spune cu certitudine că a trecut testul timpului. Tot mai mulţi oameni ajung să se trateze homeopat, conform unor principii care nu sunt recunoscute de către comunitatea ştiinţifică. Cu toate astea, tot mai mulţi jură că
Cu peste 200 de ani de existenţă şi chiar cu o creştere majoră în popularitate, despre homeopatie se poate spune cu certitudine că a trecut testul timpului. Tot mai mulţi oameni ajung să se trateze homeopat, conform unor principii care nu sunt recunoscute de către comunitatea ştiinţifică. Cu toate astea, tot mai mulţi jură că funcţionează. Ce anume îi face să spună asta, care sunt principiile ce stau la baza homeopatiei şi de ce pare să funcţioneze – Un material ambiţios, ce îşi propune să dezbată toate aceste aspecte şi să explice de ce homeopatia este o alternativă periculoasă la tratametul alopat.
Homeopatia – pseudoştiinţă cu tradiţie de peste 200 de ani
Părintele homeopatiei a fost un medic neamţ pe nume Samuel Hahnemann, cel care, la finele anilor 1700, a încercat să schimbe modul în care se făcea medicină. Iar într-o bună măsură, pentru acele vremuri mai ales, a reuşit acest lucru.
La finalul secolului 18, pacienţii erau trataţi folosind metode barbare, precum hemoragiile (oamenii erau tăiaţi şi lăsaţi să sângereze), tratamente cu arsenic sau cu mercur. De multe ori, cei suferinzi mureau cu zile sau rămâneau mutilaţi, de la probleme banale de sănătate.
Astfel, când medicul Samuel Hahnemann a propus o alternativă mult mai blândă, o abordare empatică faţă de pacienţi, acest tip de tratament a revoluţionat modul în care se făcea medicină şi a căpătat rapid popularitate.
În ce constă, mai exact, homeopatia
Homeopatia este un concept ce se bazează pe două credinţe:
1. Aceea că simptomele unei boli pot fi ameliorate cu acele substanţe (obţinute din plante, minerale sau chiar toxine) care provoacă exact acel tip de simptome. Exemplu: tratarea insomniei cu cafea; tratarea febrei şi a durerilor de cap cu mătrăgună (belladonna).
2. Faptul că o substanţă activă (numită şi tinctura mamă) devine cu atât mai potentă cu cât este diluată de mai multe ori. Astfel, medicamentele homeopatice ajung să nu mai conţină nicio moleculă detectabilă din substanţa despre care se presupune care ar trebui să amelioreze boala.
Cu toate acestea, personalul medical specializat în homeopatie susţine că aceste remedii funcţionează, deoarece în apa sau alcoolul cu care se face diluţia reţin memoria întâlnirii cu substanţa activă.
Ce conţine, de fapt, un remediu homeopat
Unul dintre cele mai cunoscute medicamente homeopate destinate răcelii şi gripei, ce este, în esenţă zahăr la fiole, conţine, pe lângă zahăr, 0,01 ml dintr-o diluţie de 200K de Anas barbariae, un extract de ficat şi inimă dintr-o anumită specie de raţă.
Acest extract a fost diluat de 200 de ori într-un raport de 1 la 99, adică o parte extract, 99 părţi solvent. După aceea, s-a luat o picătură din diluţia obţinută şi s-a diluat, apoi din nou şi din nou şi din nou, de 200 de ori, diluând de fiecare dată diluţia.
În final, matematic vorbind, nu se poate spune că în tratament ar mai exista vreo urmă de substanţă activă. Însă, susţin adepţii şi promotorii homeopatiei, „amintirea” substanţei o face foarte potentă, prin agitarea solventului.
De ce cred oamenii că medicamentele homeopate funcţionează
În ciuda faptului că substanţa activă din aceste remedii lipseşte complet, există 2 aspecte prin care homeopatia poate lăsa impresia că funcţionează, reducând sau ameliorând din simptome, fără a vindeca însă boala, în cazurile unde vorbim de o afecţiune ce nu este temporară (cum este, de exemplu, gripa).
Efectul placebo vs nocebo
Efectul placebo e un fenomen prin care o persoană resimte o îmbunătățire a stării de sănătate sau o reducere a simptomelor, după ce primește un tratament fără substanță activă. De exemplu o pastilă de zahăr, o injecție cu ser fiziologic, pe scurt, un tratament FALS. Acest efect apare atunci când simptomele se reduc sau dispar, doar pentru că pacientul crede că acel tratament e real și eficient.
Efectul placebo apare pentru că așteptările pacientului joacă un rol crucial: dacă cineva se așteaptă să se simtă mai bine, creierul poate declanșa eliberarea unor substanțe precum endorfinele sau dopamina, care pot reduce durerea sau anxietatea. Acest fenomen poate apărea chiar şi atunci când cel care administrează medicamentul şi crede în el nu este şi cel care îl înghite, ca în cazul copiilor sau în cazul animalelor. Simpla încredere pe care o are în medicament cel care îl administrează e suficientă pentru ca pacientul să se simtă el însuşi mai bine.
La polul opus însă, există şi efectul nocebo. Aşa cum ne putem simţi mai bine după ce luăm un remediu despre care credem că ne va ajuta, chiar dacă el nu conţine nicio substanţă activă benefică, la fel ne putem simţi mai rău, dacă credem că un medicament sau un anume lucru ne va face rău, chiar dacă nu ar conţine nimic care să provoace asta.
Atenţia acordată pacienţilor
Spre deosebire de consultaţiile oferite în cadru convenţional, consultaţiile homeopate sunt deseori de mai lungă durată, remediile se simt personalizate nevoilor pacientului. Pe lângă asta, atenţia acordată de specialist ajută mult la îmbunătăţirea stării de spirit, lucru care de asemenea poate ameliora simptomele.
De ce homeopatia este o practică periculoasă şi înşelătoare
Homeopatia nu este un domeniu susţinut de comunitatea ştiinţifică cu reputaţie, neexistând până în prezent nicio dovadă că homeopatia ar produce alte efecte decât cel placebo.
Cu toate că poate fi uşor de presupus că această pseudoştiinţă este cel mult inofensivă, în realitate poate fi periculoasă, în mod indirect, din mai multe motive:
Critici legate de medicina bazată pe dovezi
Un număr mare de practicieni specializaţi în homeopatie se opun atât medicinei alopate, cât și vaccinării, ceea ce poate duce la o informare deficitară a pacienților.
Amenințarea sănătății prin întârzierea sau evitarea tratamentului
În special în situațiile în care există afecțiuni grave (cancer, infecții grave, boli autoimune severe), neacordarea unui tratament de specialitate poate conduce la agravarea stării sau deces.
Efectul placebo din homeopatie nu e neapărat benefic
Poate da senzația unei ameliorări a simptomelor, dar nu acționează asupra cauzei bolii, ceea ce înseamnă că boala continuă să progreseze, în timp ce pacientul are iluzia că boala i se ameliorează.
Abuz emoțional asupra pacienților vulnerabili
Cei diagnosticați în faze terminale pot căuta tratamente sperând la vindecare, iar pendulările înainte şi înapoi între speranță și disperare pot duce la şi mai multă suferință.
Unele „remedii” pot fi toxice
În anumite situații, diluțiile pot să nu fie făcute corect și să ajungă să conțină substanțe toxice active (cum este, de exemplu, mătrăguna). Astfel de cazuri de intoxicații au fost documentate.
Natura înșelătoare a homeopatiei, în antiteză cu etica medicală
Chiar și pentru probleme minore, homeopatia este problematică pentru că înseamnă că, pentru a funcţiona şi a reduce simptomele, pacientul este păcălit, lucru lipsit de etică.
Resurse:
https://www.bmj.com/content/339/bmj.b3447.full
https://www.nccih.nih.gov/health/homeopathy
https://systematicreviewsjournal.biomedcentral.com/
https://www.homeopathichealing.org/
https://netzwerk-homoeopathie.info/en
https://en.wikipedia.org/wiki/
https://www.homeopathyschool.com
Adauga un comentariu
Adresa dvs de email nu va fi publicata. Campurile obligatorii sunt marcate cu *