Un nou studiu publicat recent în revista Nature arată un efect pe care stresul l-ar putea avea asupra creierului: ne poate modifica modul în care zone ale creierului comunică între ele, făcând astfel imposibilă senzaţia de bucurie, în cazul unora dintre cei expuşi stresului cronic.

Cercetarea desfăşurată pe animale a evidenţiat faptul că stresul ar lăsa o amprentă distinctivă asupra creierului șoarecilor de laborator. În funcţie de particularitățile individuale ale creierului fiecăruia, stresul a avut două posibile consecinţe: fie a făcut animalele mai rezistente la stres, fie a afectat capacitatea lor de a mai resimţi bucurie, simptom ce stă la baza depresiei.

Anhedonia, incapacitatea de a mai simţi plăcere faţă de lucruri de bază

Aceste noi date ar putea explica apariţia anhedoniei, fenomen nu foarte bine înţeles de către ştiinţă şi care se caracterizează prin lipsa de plăcere faţă de interacţiuni sociale, faţă de orice activitate considerată cândva plăcută.

Dacă aceste noi date sunt confirmate şi la oameni, cercetarea ar putea reprezenta un punct de plecare pentru tratarea unor boli precum depresia severă, schizofrenia sau boala Parkinson. Mai mult de 70% dintre persoanele diagnosticate cu aceste 3 afecţiuni au acest simptom comun.

Chiar şi pentru persoanele care se află sub tratament pentru bolile ce ar putea provoca această lipsă completă de fericire, sau rezistenţă la fericire, cum este ea descrisă în studiu, anhedonia este foarte dificil de tratat.

Cum s-a ajuns la această concluzie

Pentru a înţelege mai bine ce se petrece în creier atunci când anhedonia se instalează, echipa de cercetători de la Universitatea din California, San Francisco a supus o serie de şoareci de laborator unui stres provocat de alţi şoareci, mai mari şi mai agresivi.
În mod obişnuit, atunci când li se oferă ca opţiuni de hidratare apă sau apă cu zahăr, şoarecii preferă varianta îndulcită.
Cele mai multe dintre animalele care fuseseră supuse unei perioade lungi de stres şi-au schimbat preferinţa, optând pentru varianta neîndulcită. Alţi câţiva subiecţi au preferat în continuare apa cu zahăr, în ciuda stresului. Despre aceştia din urmă, oamenii de ştiinţă au concluzionat că rezistenţa la stres le-a crescut.

În cazul șoarecilor ce au dezvoltat rezistenţă la stres, s-a putut constata că aveau o bună comunicare neuronală între două zone ale creierului, hipocampus şi amigdală.
Pentru a îmbunătăţi comunicarea dintre cele două porţiuni ale creierului, cercetătorii au injectat şoarecii care dezvoltaseră anhedonie cu anumiţi compuşi, meniţi să stimuleze neuronii ce mijloceau comunicarea dintre cele două secţiuni.
În urma experimentului, subiecţii care renunţaseră la apa îndulcită şi-au schimbat din nou preferinţa.

Cum ajută această concluzie la tratarea lipsei cronice de fericire

Deşi cercetările pe animale au dus la o concluzie clară, mai sunt necesare şi alte date. De pildă, este nevoie ca cercetătorii să identifice dacă şi cortexul prefrontal este, de asemenea, implicat în apariţia acestui simptom.
Pe de altă parte, înainte de a dezvolta terapii menite să remedieze lipsa cronică de bucurie, este necesară confirmarea acestei teorii şi în cazul anatomiei creierului uman. Iar pentru a ajunge la rezultate concludente, sunt necesare constante mai complexe decât apa cu sau fără zahăr.