Atunci când vorbim despre îmbătrânire, cu toţii ne ducem inevitabil cu gândul la riduri, pete pigmentare, piele lăsată sau dureri de genunchi. Ce se întâmplă însă în corp în detaliu, la nivel celular, pe măsură ce timpul trece? Şi mai ales, de ce se întâmplă? În acest material ambiţios tratăm cele 9 semne ale îmbătrânirii biologice, care nu sunt ridurile şi părul alb, dar şi diferenţa dintre vârsta cronologică şi cea biologică, care e extrem de importantă pentru sănătate.

În ciuda faptului că avem senzaţia că trăim vremuri dificile, realitatea este că trăim mai bine şi mai mult au făcut-o strămoşii noştri în trecut. Odată cu această prelungire a speranţei de viaţă, privilegiu pe care tot mai mulţi dintre noi îl avem, spre deosebire de ceilalţi membri ai regnului animal, vin şi bolile cronice precum cancerul, bolile cardiovasculare şi cele degenerative, care sunt, în bună parte, consecinţa degradării treptate a organismului nostru.

Acum, după ce ne-a adus în punctul în care putem vorbi despre o speranţă de viaţă de peste 80 de ani în vestul Europei şi de 76 de ani în România, ştiinţa are o nouă misiune: să descopere şi cum am putea ajunge la o speranţă de sănătate mai bună. În ultimii ani, au existat tot mai multe cercetări în acest domeniu, cu scopul măreţ de a încetini îmbătrânirea la nivel celular. Iar pentru a putea veni cu soluţii, lumea ştiinţifică a fost nevoită înainte de toate să înţeleagă mai bine de ce timpul îşi lasă amprenta asupra noastră. Astfel, au fost identificaţi 9 markeri distinctive, evenimente ce marchează începutul degradării corpurilor noastre. 

Cei 9 călăreţi ai îmbătrânirii

1. Instabilitatea genomică

ADN-ul poate fi privit ca un manual de instrucțiuni pentru celulele noastre. Odată cu vârsta, în acest manual încep să apară „erori de scriere”: litere lipsă, instrucțiuni greșite sau deformate. Aceste modificări sunt cauzate de factori precum radiațiile, toxinele, poluarea sau stresul oxidativ. Celulele rezultate nu mai sunt identice cu cele sănătoase, iar riscul de cancer și alte boli crește, mai ales că sistemul imunitar nu mai reușește să elimine acele celule generate greşit.

2. Scurtarea telomerilor

Telomerii sunt „capacele de protecție” aflate la capetele cromozomilor. La fiecare diviziune celulară, aceștia se scurtează puțin. În timp, protecția dispare complet, iar celulele nu mai pot funcționa corect, devenind astfel celule senescente. Acesta este un mecanism-cheie al îmbătrânirii, care explică de ce capacitatea noastră de multiplicare corectă a celulelor nu este una nesfârşită.

3. Celulele senescente

După numeroase diviziuni la nivel celular, pe fondul micşorării până la dispariţie a telomerilor, apar aceste celulele senescente, adesea numite și „celule zombi”. Ele nu mai funcționează normal, dar nici nu mor. În schimb, rămân active și secretă substanțe inflamatorii care afectează țesuturile din jur și favorizează inflamația cronică. Acumularea lor în organe poate duce la scăderea funcționalității acestora și la apariția unor boli cronice.

4. Pierderea proteostaziei

Proteinele din organism au nevoie de mecanisme precise pentru a fi formate și gestionate corect. Atunci când aceste mecanisme se dereglează, proteinele se pot plia greșit și se acumulează sub formă de agregate. Acest fenomen este asociat cu boli neurodegenerative precum Alzheimer și Parkinson.

5. Epuizarea celulelor stem

Celulele stem au rolul de a reface țesuturile atunci când apare o leziune sau o nevoie de regenerare. Odată cu înaintarea în vârstă, numărul și eficiența lor scad. Astfel, organismul devine mai lent în procesele de vindecare, iar țesuturile se refac mai greu, ceea ce contribuie la fragilitatea generală a corpului.

6. Disfuncția mitocondrială

Mitocondriile sunt „uzinele energetice” ale celulei. Odată cu trecerea timpului, ele devin mai puțin eficiente în producerea de energie și încep să elibereze tot mai multe specii reactive de oxigen. Acestea afectează alte structuri celulare și întrețin un cerc vicios de degradare și inflamație.

7. Dereglarea percepției nutrienților

Celulele au mecanisme prin care detectează și folosesc nutrienții (glucoză, aminoacizi etc.). Pe măsură ce îmbătrânim, aceste mecanisme se dereglează, cum se întâmplă în cazul rezistenței la insulină. Consecința este o utilizare ineficientă a resurselor energetice și o accelerare a îmbătrânirii celulare.

8. Alterările epigenetice

Epigenetica poate fi privită ca un set de semne de carte puse pe manualul ADN-ului, care indică ce instrucțiuni trebuie citite mai întâi. Cu timpul, aceste „semne” se pierd sau se încurcă, ceea ce face ca celulele să nu mai interpreteze corect instrucțiunile genetice. Rezultatul este o funcționare deficitară și accelerarea procesului de îmbătrânire.

9. Modificarea comunicării între celule

Celulele comunică între ele prin semnale chimice, pentru a-și coordona activitatea. La vârste înaintate, această comunicare devine distorsionată: unele celule transmit mesaje greșite sau excesive, cum ar fi cele inflamatorii, iar altele nu mai răspund la semnalele primite. Acest dezechilibru afectează buna funcționare a organelor și întreține inflamația cronică.

Vârsta biologică versus vârsta cronologică

Ţinând cont de aceste 9 semne care apar, în cazul unora mai devreme, în timp ce la alţi oameni mai târziu, există anumite măsuri pe care le putem lua pentru a încetini, atât cât ne stă în putere, cei 9 “călăreţi” ai îmbătrânirii.

Astfel, două persoane de aceeaşi vârstă cronologică pot ajunge să aibă, la nivel celular, vârste biologice diferite, iar acest lucru să se reflece inclusiv în înfăţişarea celor doi. În mod deosebit aceste diferenţe pot fi observate atunci când comparăm persoane ce provin din medii sociale diferite, în care oportunităţile financiare, alimentaţia, nivelul de stres, cel de poluare sunt diferite. Pe scurt, oamenii ce duc o viaţă mai grea, marcată de dependenţe, sunt adesea şi cei care au o vârstă biologică mai înaintată.

Ce putem facem pentru a reduce vârsta biologică

Deşi nu s-a ajuns încă la punctul în care să ne putem trata medical de bătrâneţe, există anumite măsuri pe care le putem lua încă din tinereţe pentru a încetini pe cât se poate vârsta biologică a organismului. Cele mai multe dintre ele sunt în strânsă legătură cu cei 7 piloni pe care este clădită starea de sănătate: alimentaţia, gestionarea stresului, relaţiile cu sens, mişcarea, vindecarea de dependenţe, calitatea somnului şi poluarea.

Fastingul, sau postul intermitent 16/8 ar putea ajuta, de exemplu, în privinţa combaterii dereglării căilor de percepţie a nutrienţilor, o arată studiile. Mişcarea, mai ales cea efectuată la temperaturi mai scăzute sau expunerea controlată la frig pot ajuta în îmbunătăţirea funcţionării mitocondriilor. Nu în ultimul rând, putem scădea din riscurile apariţiei inflamaţiei cronice prin adoptarea unei diete antiinflamatorie, un stil alimentar asemănător dietei mediteraneene, în care predomină fructele şi legumele, dar şi grăsimile sănătoase şi carnea albă, macră, din surse bune.

Renunţarea la fumat sau alcool reprezintă de asemenea un pas important pe care o persoană îl poate face pentru a încetini degradarea corpului la nivel celular. Stresul se poate gestiona prin yoga, exerciţii de respiraţie activitate fizică regulată.