Maria Varga, nutriționist dietetician, licențiată a Facultății de Nutriție și Dietetică din cadrul Universității de Medicină din Timișoara, cu o filosofie clară când vine vorba despre ce mâncăm: revenirea la o alimentație simplă, ca un act conștient prin care putem să ne menținem starea de sănătate.

Diferenţa dintre nutriţionişti şi medicii dieteticieni

Am absolvit Facultatea de Nutriţie şi Dietetică din cadrul Universităţii de Medicină. În câteva centre din ţară sunt aceste facultăţi (…), dar Bucureştiul nu are.

Avem colegiul dieteticienilor(…), care ne autorizează în urma unui examen şi avem cod de parafă, la fel ca şi medicii. (…) Populaţia ar trebui să ştie că există această specializare şi că pot să apeleze la cineva care a făcut facultate 3 ani de zile în acest domeniu. Unii au făcut şi master 2 ani, în total 5 ani.

Pe piaţă există cursuri care durau de la 2 zile până la 6 luni (…) şi primeşti diplomă acreditată de Ministerul Muncii.(…)

„Nutriţioniştii se ocupă preponderent de obezitate” – aşa au impresia oamenii. Toată lumea care are probleme cu greutatea se duce la nutriţionist.

Problema e că obezitatea este o boală. Nutriţioniştii nu se pot ocupa decât de oamenii sănătoşi. Nu se pot ocupa de obezitate, pentru că obezitatea este o boală, deci pot face doar consiliere pentru un stil de viaţă sănătos sau prevenţie.

De aceea, dieteticienii sunt cei care se ocupă de diferite boli şi fac diete pentru diferite boli, precum diabet, obezitate. Eu mă ocup şi de boli autoimune, boli endocrinologice, renale, gastrointestinale, care se rezolvă câteodată parţial, câteodată total. Dar nu putem reduce ceilalţi factori care influenţează un stil de viaţă sănătos la zero şi să spunem că doar nutriţia e importantă. (…)

Oamenii vor găsi nenumărate diete pe internet. Le spun pacienţilor mei, pot inventa ceva ce mi s-a potrivit mie personal şi va fi „Dieta Varga”.
Dar se ştie din istorie, sunt cunoscute cazurile în care medici renumiţi au făcut o dieta, cum e dieta Atkins, iar pacienţii au ajuns mai rău decât iniţial, pentru că au urmat o dieta care se potrivea unei nişe. (…)

Consultaţia mea durează 90 de minute cu fiecare pacient, dar eu acasă mai lucrez 3 ore pentru pacient. Oricât avem experienţă, cazurile sunt noi, pacienţii vin cu boli care nici măcar nu se mai aseamănă cu cărţile de medicină. (…)

Noi ne luptăm cu concurenţa unor medici care au făcut diferite programe şi care cer peste 2000 lei pe diferite diete hiperproteice, hipocalorică şi normal că omul slăbeşte. Cu ce consecinţe pe termen lung? (…)

Medicii de familie şi medicii specialişti ar trebui să facă această recomandare (NR: către medicii dieteticieni). Că mă recomandă pe mine, că deja mă cunosc, că recomandă la modul general, important este să facă această recomandare.

„Fac educaţie de 15 ani”

Am mers în grădiniţe, mai nou merg în licee, pentru că liceeni sunt cei mai receptivi, mulţi fac sport şi sunt curioşi de proteine măcar. Şi am un slogan pe care îl folosesc de câţiva ani: „Nu fiţi fraieri!”. Încerc să le explic să nu fie fraierii industriei alimentare şi nici ai internetului, pe cât se poate. Îi învăţ cum să citească o etichetă, cum să se ferească de cuvintele cele mai importante de pe o etichetă.

(…)Sunt foarte puţini oamenii care fac schimbările din tinereţe. Cei care vin în jur de 50-60 de ani vin pentru că sunt speriaţi, că au făcut un AVC sau un infarct miocardic.

În Germania, medicaţia pentru diabet este gratuită. Dacă în 6 luni nu ai normalizat media glicemiilor la 3 luni, dacă nu ai slăbit, medicaţia nu mai este gratis, este cu bani.
La noi, în România este gratuit. Atât timp cât tratamentul se oferă gratuit, pentru boli care ţin de stilul de viaţă, cum este diabetul (…), pacienţii aleg calea cea mai uşoară.
De aceea cei care vin la cabinet sunt cei speriaţi. Dacă îi prinzi în momentul în care sunt speriaţi, sunt în stare să îşi schimbe viaţa.
Dacă medicul nu i-a speriat, ei nu se duc mai departe să caute. (…)

Despre Ozempic

Dacă s-ar fi inventat pastila de slăbit, nu mai erau oameni graşi pe stradă, totul era în regulă. Nu s-a inventat şi nu o să se inventeze, pentru că, de fapt, noi ducem lipsă de educaţie în ceea ce priveşte mâncarea.(…)

Când noi mâncăm fără măsură, la orice oră din zi şi din noapte, alea 80% dintre alimente care nu sunt hrănitoare, se va întâmpla ceva în final ceva.
Fie că te vei îngrăşa, fie că vei face diabet, Hashimoto sau doar hipotiroidie, ceva se va întâmpla. Unde face poc organismul, că n-are cum să reziste că nu are cum să reziste când bagi atâtea gunoaie în el.(…)

Pacienţii vin şi cer ceva rapid, fără ca ei să depună efortul. Aşa s-a inventat şi Ozempicul, care funcţionează pe termen scurt, dar pe termen lung apar studiile care să arate că face rău pe altă parte.

Importanţa jurnalului alimentar

Eu folosesc acest instrument (NR: jurnalul alimentar), care este esenţial, alături de analize. Sunt piesele de puzzle, pe care trebuie să le pun împreună.
Pacienţilor care nu au jurnal alimentar le spun că nu pot să le fac o dietă personalizată dacă nu ştiu jurnalul. De cele mai multe ori, în momentul în care ajungem să discutăm despre jurnal, pacienţii îmi spun „am văzut deja ce fac rău”. Deci jumătate din treaba mea este rezolvată.(…)

Dar ei nu-şi închipuiau că mănâncă aşa, pentru că nu stăm să ne gândim ce am mâncat, cum am mâncat. Majoritatea nu se gândesc, fac nişte automatisme.
Iar eu caut acele automatisme.

Când fac jurnalul pe 7 zile e foarte relevant. Mulţi medici, care nu colaborează cu noi, cer 3 zile de jurnal. Dar 3 zile sunt foarte puţine, câteodată şi 7 zile sunt puţine. Cei care au diferite alergii, probleme mai serioase, intoleranţe, clar trebuie să ţină un jurnal pe mai multe săptămâni.

După ce i-am pus pe un drum, le spun să ţină jurnal în fiecare zi pe o perioadă mai lungă de timp.
Jurnalul te ajuta ca singur să vezi ce ai făcut greşit. Poţi face singur lucrurile acestea. Jurnalul este absolut esenţial.

Recomandaţi fasting?

Recomand bunul simţ, care ar însemna să nu mănânce de la o anumită oră până dimineaţa, care înseamnă 12 ore minim. Ăla nu ar trebui să se numească fasting, ăla e bunul simţ.
Sănătos ar fi, cum ţinea poporul ortodox de pe vremuri: vinerea nu mânca nimic. O dată pe săptămână nu mănânci, doar bei apă, ceai neîndulcit. Eu personal nu recomand cafea în fasting.
Cafeaua mobilizează toxinele din ficat. Dar ce facem mai departe cu ele? Dacă nouă ne lipsesc anumite vitamine, anumite minerale, aminoacizi, noi nu mai facem celelalte etape, dar noi le-am scos prin sânge.
Fastingul poate să fie doar cu apă, pe mai multe zile, dar trebuie să fie supravegheat.

Cum gătim sănătos

Gătim la aburi, gătim stir fry (la foc rapid), există gadgeturi pe care le poţi folosi ca aparatură în bucătărie.
O tigaie bună, care să nu fie de teflon, o oală bună de inox în care să pui un pic de apă şi să faci legume la abur, un vas de sticlă în care să poţi pune mâncarea în cuptor, toate astea nu costă mult.

Următoarea etapă ar fi să dea un search pe Google să vadă variante sănătoase de mâncăruri, că există.
Apoi, există problema cu „Reduceţi consumul de sare, zahăr şi grăsimi”. Eu aş zice grăsimi nesănătoase. Care sunt grăsimile nesănătoase? Tot ce este procesat, începând cu uleiul de floarea soarelui, care nu mai are nicio treabă cu floarea soarelui.
Înlocuim cu nuci româneşti, care sunt extraordinare, cu grăsimi antiinflamatoare minunate, alune de pădure, seminţe de dovleac, seminţe de floarea soarelui. Lucrurile acestea putem să le facem şi să înlocuim grăsimile nesănătoase, care înseamnă hidrogenate, parţial hidrogenate, uleiul vegetal.

Zahăr nu ţin acasă. Mănânc o prăjitură, dacă mă duc la eveniment, pun zahăr în turta dulce de Crăciun, că e vorba de câteva zile. Nu contează ce facem în excepţie, contează ce facem ca regulă.

Iar sarea se găseşte de cele mai multe ori în produsele procesate. Oamenii nu ştiu că mare parte din tot ce mănâncă din fast-food, din restaurante, este foarte sărat, foarte condimentat. Şi atunci toleranţa la sare este foarte mare. Şi atunci, oamenii o perioadă vor simţi mâncarea ca fiind nesărată, negustoasă. Dar e o perioadă de timp, că te vei adapta.

Mitul apei alcalinei

Apa alcalină nu se recomandă niciodată în timpul mesei sau după masă, ci la minim două ore după masă.
Digestia este foarte acidă, am un ph foarte acid în stomac, am nevoie de aciditate, ca să pot să diger. În momentul în care vin şi alcalinizez sucurile gastrice, digestia este întârziată. Nu putem să bem apă alcalină în momentul în care mâncăm.
Cei mai mulţi oameni au hipoaciditate şi au stimulat prea mult sucurile gastrice, acidul clorhidric cu diferite mâncăruri, cu foarte multă carne, ca ulterior rezervele lor să se diminueze şi să aibă hipoaciditate. Simptomele de hiperaciditate sunt exact aceleaşi cu cele de hipoaciditate, iar oamenii continuă să ia medicamente anti-acid.

Mâncare cât mai integrală

Cu cât un aliment este mai aproape de starea lui în natură, cu atât este mai sănătos pentru organism. I-aş sfătui pe toţi oamenii să îşi facă pâine acasă sau să cumpere de la brutării artizanale.(…) Pâinea şi alimentele pe care le mâncăm cel mai des, la alea trebuie să fim cât mai atenţi.

Cele mai frecvente greşeli la oamenii care ajung la dvs?

O dată că, au impresia că trebuie să mănânce trei mese şi două gustări şi de fapt se fac 4-5 gustări. Am, nu de puţine ori (NR: pacienţi cu) 9-11 mese pe zi.
Trei mese şi două gustări sunt pentru copii, pentru sportivi, pentru cei care depun efort fizic foarte intens.
Pentru cei de vârsta noastră, ar trebui trei mese pe zi. Unii funcţionează cu două, alţii cu două mese şi o gustare, aici este rolul meu şi al colegilor mei să putem să ne dăm seama câte mese poţi să ai.

Poţi dintr-o singură masă să obţii toţi nutrienţii de care ai nevoie?

Profesorul Niculescu din America, profesor de nutri-genetică ne-a provocat o dată pe noi, din România, pe nutriţionişti dieteticieni, să facem o masă în care să aducem într-o singură zi tot ce înseamnă vitamine şi minerale în recomandările internaţionale.
Şi n-am reuşit, e foarte complicat. Astăzi poate ai nevoie de mai mult magneziu, mâine poate ai nevoie de mai mult mangan, poimâine mai mult zinc, în funcţie de nevoile organismului tău.

Eu nu recomand o masă pe zi. Am avut pacienţi, dar care aveau tulburări de alimentaţie, aveau probleme în spate. Masa aia, nu ştiu dacă puteam mânca eu la trei mese cât mâncau ei la o singură masă. Pentru corp nu e în regulă.

Cele 4 etape ale schimbării

Prima etapă este „Nu mă interesează, nu vreau să aflu, nu ştiu”.
Următoarea e „parcă am auzit ceva, nu sunt chiar aşa de ignorant”.
A treia etape este când încep să caut. Aflu că există dieteticieni, citesc cărţi, dar nu schimb încă nimic.
Şi cei care vin la mine sunt în etapa a patra, în care au deja cunoştinţe şi vor să le pună în practică. Şi noi (NR: dieteticienii) ajungem la nişa celor care sunt în faza a treia, în care deja au deschis ochii, sunt curioşi, se interesează. Nu putem să-i luăm pe oameni cu forţa.

Mâncatul emoţional

Cei mai mulţi oameni ajung să înlocuiască sursa de fericire cu mâncarea. În momentul în care confundă motivul pentru care mănâncă cu sursa lor de fericire, cedează.

Mâncatul emoţional este la majoritatea. Eu am un tabel unde îi trec să bifeze care este pattern-ul lor şi foarte mulţi nu şi-au dat seama decât atunci când au scris.

Întotdeauna când vine vorba de slăbit, întotdeauna le spun că trebuie să fie coechipier cu cineva. Şi ce trebuie să facă coechipierul? Să nu mănânce în faţa ta prostii şi mai ales să nu râdă de tine, să fie susţinătorul moral şi emoţional a persoanei respective.

Când vine vorba de copii, întotdeauna trebuie să fie o echipă cu părinţii. Când vine un copil la cabinet (…), câteodată îi scot pe copii afară spre final şi le spun părinţilor: ei vin punând presiune pe copil că se îngraşă, că mănâncă nesănătos, dar şi ei sunt obezi.
Şi copilul nu a urmat decât modelul pe care l-a văzut. Părinţii trebuie în primul rând să se schimbe ei.

Care este cea mai uşoară schimbare, cu cel mai mare impact

Probabil să nu mai prăjească, pentru că, din start nu mai aduc foarte mult ulei, un ingredient care este profund nesănătos, face parte din grăsimile trans.
Mai ales uleiul de floarea soarelui, dacă şi prăjesc la temperaturi înalte, în aceeaşi baie de ulei pentru timp îndelungat, ajunge să fie foarte profund toxic pentru tot organismul.
Este o grăsime foarte aderentă, lipicioasă pe vasele de sânge, se depozitează şi face ficatul gras.
Dacă noi am scoate uleiurile şi am face de Paşte, de Crăciun, la o aniversare, cred că am câştiga foarte mult.

A doua ar fi să schimbe pâinea, pentru că majoritatea românilor mănâncă pâine. Luaţi o pâine sănătoasă, daţi un ban în plus, dar uitaţi-vă la gramaj. O pâine integrală cântăreşte greu, de-aia costă mai mult.

Eu îi sfătuiesc pe părinţi să găsească alternative sănătoase la toate alimentele pe care le mănâncă de cele mai multe ori copiii. Că sunt chipsuri, că sunt ursuleţi gumaţi, găsiţi alternative sănătoase şi nu sunt scumpe.