Expunerea la ecrane în mod excesiv sau mult prea devreme este o problemă tot mai mare, atât în rândul adulţilor, cât şi atunci când vorbim despre copii. În privinţa acestora din urmă, există recomandări clare asupra timpului petrecut în faţa dispozitivelor. În funcţie de vârstă, copiii ar trebui să privească în ecrane deloc sau foarte puţin, în fiecare zi. Realitatea este însă alta.

Copiii primesc primul smartphone tot mai devreme

În stațiile de autobuz, în mijloacele de transport în comun și în parcuri, este din ce în ce mai rar să observi persoane, în special din generațiile mai tinere, citind o carte sau contemplând împrejurimile.

Această tendință influențează comportamentul copiilor, care tind să imite ceea ce observă la adulți. Accesul la primul telefon mobil are loc tot mai devreme, iar dispozitivul este, de obicei, unul smart. Chiar și părinții care încearcă să evite oferirea unui dispozitiv smart copiilor se confruntă adesea cu presiuni sociale.

În lipsa unui telefon personal, copiii utilizează adesea telefoanele părinților, mai ales în momentele în care aceștia au nevoie de liniște sau când gestionează cu dificultate energia copilului. Dispozitivul este utilizat frecvent pentru jocuri, vizionarea de desene animate sau clipuri online, activități care reușesc să calmeze copilul pentru perioade mai lungi de timp.

Cu toate acestea, utilizarea excesivă a dispozitivelor smart are implicații asupra dezvoltării copiilor, efectele negative devenind evidente în timp. După mai bine de 15 ani de la apariția primelor telefoane inteligente, sunt tot mai bine documentate consecințele expunerii prelungite la ecrane asupra dezvoltării creierului, precum și posibilele manifestări asociate acestei practici.

Nu există niciun beneficiu din expunerea copiilor sub 1 an la ecrane

Expunerea copiilor sub 1 an la ecrane nu le aduce beneficii în procesul de învățare, aceștia având nevoie de contact uman și explorare pentru a acumula cunoștințe.

Această concluzie provine din cercetările realizate de Patricia Kuhl, specialist în dezvoltarea creierului bebelușilor. Studiul s-a bazat pe capacitatea copiilor sub 7 ani de a învăța limbi străine, o abilitate care scade semnificativ după această vârstă. Pentru a investiga dacă asimilarea limbajului este universală, cercetătorii au realizat un experiment în care bebeluși americani de 6 luni au fost expuși timp de o lună la limba mandarină, prin interacțiuni directe cu o persoană vorbitoare nativă.

Rezultatele au arătat că, după 12 sesiuni, acești bebeluși au dobândit o capacitate similară de a recunoaște și asocia sunetele caracteristice limbii mandarine, comparativ cu bebelușii din Taiwan. Într-un experiment ulterior, sesiunile au fost replicate folosind un televizor pentru a elimina interacțiunea umană. În acest caz, bebelușii nu au învățat nimic din expunerea la limba mandarină.

Pe baza acestor rezultate, cercetătorii au formulat trei concluzii principale:

Bebelușii au o capacitate universală de a învăța limbi străine, indiferent de locul în care se află.
Interacțiunea umană este esențială pentru ca aceștia să asimileze informații.
La această vârstă, învățarea din expunerea la ecrane este ineficientă, indiferent de conținutul afișat.

Recomandările OMS cu privire la expunerea la ecrane a copiilor

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă ca, până la vârsta de 2 ani, copiii să nu fie expuși deloc la ecrane. Aceasta presupune evitarea filmelor, reclamelor și chiar a televizorului pornit în încăpere, nu doar a desenelor animate.

Pentru copiii cu vârste între 2 și 5 ani, timpul total de expunere la ecrane ar trebui să fie sub o oră pe zi, de preferat deloc. În cazul în care această oră este utilizată, conținutul ar trebui selectat cu atenție pentru a oferi beneficii educative și nu doar pentru a reprezenta o formă de distragere sau o pauză pentru părinți.

Controlul parental joacă un rol esențial în acest context. Există aplicații educative și programe de desene animate care pot oferi informații utile copiilor, dacă utilizarea dispozitivelor smart este gestionată corespunzător.

Care sunt efectele expunerii premature şi excesive la ecrane?

Conform studiilor, expunerea copiilor la ecrane are efecte negative semnificative. Asociația Americană de Optometrie evidențiază faptul că acești copii pot dezvolta un vocabular mai limitat, abilități de comunicare reduse și o tendință de a evita contactul vizual.

De asemenea, nivelul de creativitate și capacitatea de a rezolva probleme sunt afectate negativ de expunerea prelungită la ecrane.

Întârzieri în dezvoltare, de la moderate până la severe

În urma unui alt studiu, desfăşurat tot în America, de către Asociația Medicală Americană de Pediatrie, a reieşit legătura clară dintre timpul petrecut în faţa ecranelor şi întârzieri majore în dezvoltare.

Cu cât e mai mare timpul petrecut în fața ecranelor, cu atât mai frecvente sunt şi întârzierile în dezvoltarea copiilor.

Descoperirea s-a bazat pe raportarea de către părinţi a timpului petrecut de către copii în faţa ecranelor. 

S-a constatat că acei copii care până la vârsta de 1 an au fost expuşi la ecrane pentru mai bine de 4 ore pe zi, prezentau, între 2 şi 4 ani, întârzieri în dezvoltarea limbajului, a motricităţii fine, precum şi în privința abilităţilor sociale.

Acest studiu vine doar să confirme ceea ce se ştia deja, din cercetări anterioare. De pildă, dintr-un alt studiu din 2018, a reieşit că acei copii care petreceau cel puţin două ore pe zi în faţa ecranelor au avut un scor mai slab la testele de limbaj şi la cele de gândire decât copiii care nu au avut aceeaşi expunere.

Mai mult, în cazurile cu adevărat severe, în care copiii erau lăsaţi în faţa ecranelor 7 ore pe zi sau mai mult, oamenii de ştiinţă au putut observa, în urma scanării creierului, subţierea cortexului cerebral.

Modificări structurale ale creierului

Cortexul cerebral este cel responsabil de gândirea critică şi de raţiune, iar subţierea acestei porţiuni a creierului este asociată cu îmbătrânirea într-un mod sedentar.

Din aceste cercetări, medicii au putut trage următoarea concluzie: Expunerea la ecrane într-o asemenea proporţie, sau de la vârste atât de fragede, provoacă modificări structurale la nivelul creierului.

Nici adulţilor nu le este recomandat să privească 8 sau mai multe ore pe zi în ecrane. Însă spre deosebire de adulţi, care au creierul complet dezvoltat, copiii au creierul într-o continuă şi accelerată dezvoltare, cu cât ei sunt mai mici.

În mod normal, pe măsură ce cresc, bebeluşii îşi dezvoltă abilităţi precum concentrarea şi capacitatea de a acorda atenţie unui stimul din lumea reală. Cititul poveştilor, de exemplu, le dă posibilitatea de a creşte acest timp în care se pot concentra, le oferă cadrul necesar dezvoltării răbdării şi totodată dezvoltă imaginaţia.

În cazul celor care au parte de ecrane de timpuriu, această atenţie axată pe un stimul care nu este digital scade, odată cu răbdarea pentru a asculta poveşti, pentru a rezolva un puzzle sau pentru a face activităţi specifice vârstei.

Empatia şi controlul impulsurilor, inhibate de ecrane în exces

Acest lucru se întâmplă din cauză că, atunci când privesc un ecran, spre deosebire de atunci când li se citeşte o carte, recompensa este instantanee. Imaginea servită pe retină este livrată imediat, spre deosebire de imaginarea unei poveşti, care presupune efort cognitiv.

În realitate însă, aşa cum explică şi Johann Hari, în Hoţii de atenţie,

“Oamenii înțeleg și învață mai puțin din ceea ce absorb de pe ecrane. Există dovezi științifice ample care susțin această „inferioritate a ecranelor”. Diferența în înțelegere dintre cărți și ecrane este atât de mare încât, în cazul copiilor din școala primară, aceasta este echivalentă cu două treimi din progresul pe un an în ceea ce privește înțelegerea lecturii.”

La baza dezvoltării empatiei, calitate necesară pentru a relaţiona bine cu ceilalţi şi, în general vorbind, pentru a fi un om mai bun, stau doi factori foarte importanţi: Capacitatea de a citi expresii faciale şi abilităţile sociale deprinse. 

Cu cât timpul petrecut în faţa unui dispozitiv smart este mai lung, cu atât celor mici le întârzie sau le este inhibată apariţia empatiei.

Totodată, şi controlul impulsurilor, abilitate pe care cei mici nu o au, dar pe care o dezvoltă, este inhibată sau întârziată de expunerea la ecrane.

Legătura dintre ecrane în exces şi ADHD la copii

În urma unei metaanalize a reieşit o posibilă legătură între expunerea la ecrane şi dezvoltarea de ADHD. 

Deşi nu se ştie sigur dacă expunerea la ecrane poate cauza ADHD, un lucru este cert: simptomele apărute în urma expunerii excesive şi susţinute conduc la apariţia unor manifestări similare cu cele ale ADHD sau exacerbează simptomele preexistente.

De altfel, şi numărul diagnosticelor de ADHD pe care copiii din România le primesc a crescut alarmant.

Autism virtual

În plus, timpul excesiv petrecut în fața ecranelor poate duce la apariţia unui alt set de simptome similare, dar aflate sub umbrela TSA (tulburări de spectru autist). Acest set de simptome poartă numele de autism virtual.

Deşi vine la pachet cu manifestări similare autismului clasic, această variantă, provocată de expunerea la ecrane şi cu care copiii NU se nasc, este totuşi mai uşor reversibilă.

Cu intervenţie promptă, care începe de la recunoaşterea manifestărilor, copiii cu autism virtual sunt mai uşor şi mai rapid recuperabili. Primul pas, pentru a putea începe recuperarea, este reducerea până la eliminare a timpului petrecut în fața unui ecran.

Cum recunoşti simptomele autismului virtual? Prin prezenţa unora sau mai multe dintre următoarele simptome:

Copilul nu începe să vorbească sau are o dezvoltare a limbajului limitată pentru vârsta sa.

Un copil cu autism virtual poate avea contact vizual limitat, lipsă de inters pentru interacţiunea socială, comportamente repetitive, interese foarte restrânse şi poate avea comportamente agresive.

Asemenea copiilor cu diagnostic de autism, aceştia pot avea sensibilităţi senzoriale, o lipsă de interes faţă de jocuri de rol şi care presupun imaginaţie, dar şi dificultate în a-şi regla emoţiile.

Ce este de făcut, ca să diminuăm toate aceste riscuri?

Se recomandă evitarea expunerii copiilor sub 2 ani la ecrane. În acest sens, este indicat ca televizorul să fie oprit atunci când copilul se află în încăpere.

Părinții care limitează timpul petrecut de copii în fața ecranelor pot fi percepuți ca stricți sau exagerați. Totuși, este util să informeze și alți părinți despre riscurile asociate și, dacă este necesar, să îi încurajeze să consulte un specialist pentru mai multe informații.

Pentru copiii peste 2 ani, care pot petrece până la o oră pe zi în fața ecranelor, alegerea conținutului este esențială. Este de preferat ca acest timp să fie folosit pentru activități educative, precum învățarea culorilor, numerelor sau a unei limbi străine, în locul vizionării de clipuri fără beneficii educative.

Selectarea atentă a desenelor animate și a aplicațiilor interactive poate transforma această oră într-o experiență constructivă, compensând timpul în care copilul nu este implicat în jocuri active sau activități în aer liber.

Pentru copiii mai mari, utilizarea aplicațiilor de control parental este recomandată pentru a gestiona conținutul accesat. Datele arată că numărul copiilor expuși la materiale nepotrivite, inclusiv conținut pornografic, este în creștere, iar vârsta la care aceștia iau contact cu astfel de materiale scade constant.

Această expunere nu este întotdeauna rezultatul unei căutări deliberate. Algoritmii de publicitate personalizată pot afișa reclame nepotrivite dacă dispozitivul a fost utilizat anterior pentru astfel de căutări. De aceea, este important ca părinții să fie conștienți de istoricul utilizării dispozitivelor pe care le oferă copiilor.

Încurajarea copiilor să participe la activități fizice, sporturi de echipă și jocuri în aer liber este esențială. Acestea contribuie la dezvoltarea socială, formarea prieteniilor și menținerea sănătății fizice și mentale. Jocul liber, nesupravegheat de adulți, care a devenit tot mai rar, oferă copiilor oportunități de explorare și creativitate esențiale pentru dezvoltarea lor.

Studiile arată că lipsa acestor activități are efecte negative pe termen lung asupra sănătății fizice și psihice a copiilor, subliniind importanța revenirii la un stil de viață activ și echilibrat.