Un raport recent, elaborat în Spania de o echipă de cercetători, analizează efectul utilizării unui aragaz sau a unei plite cu gaz într-o gospodărie, plecând de la studii anterioare pe acelaşi subiect. Concluzia raportului este că 40.000 de oameni mor în fiecare an în Uniunea Europeană și în Marea Britanie din cauza poluării provocate de gătitul cu gaz. 

Problema, susţin autorii raportului, ar proveni de la dioxidul de azot, ce apare în urma arderii combustibililor fosili şi care provoacă în principal probleme de sănătate la nivel respirator, precum astm sau boală pulmonară obstructivă cronică, dar ar putea chiar și să scurteze viaţa într-o anumită măsură, care depinde în mare parte de nivelul de expunere la acest compus.

Cum apare dioxidul de azot în bucătărie?

În urma arderii cu flacără la temperatură mare, azotul din aer reacţionează cu oxigenul din încăpere, formând monoxidul de azot. În continuare, monoxidul de azot reacţionează cu oxigenul din încăpere, formând astfel dioxidul de azot.

Autorii raportului fac această corelare între numărul mare de utilizatori de aragaze convenţionale şi un număr crescut de probleme respiratorii, care sunt atribuite acestui factor de risc. 

Cu toate acestea însă, corelația nu înseamnă cauzalitate. 

Tabelul de mai sus este extras din unul dintre studiile citate de raport. În tabel sunt valorile rezultate în urma măsurătorilor dioxidului de azot în trei încăperi distincte, bucătărie, sufragerie, dormitor şi în exterior, din mai multe ţări din UE.  Pentru fiecare, se compară gătitul electric cu gătitul cu gaz.

Astfel, se poate observa că un român care găteşte folosind aparatură electrică are valori mai mari de dioxid de azot în bucătăria sa decât un olandez care găteşte folosind gaz. Acest detaliu pare să sugereze că diferenţa în cantitatea de dioxid de azot ar putea proveni din alte surse de poluare, precum traficul auto.

Cât de repede se descompune dioxidul de azot

Din fericire, dioxidul de azot nu rezistă în aer mai mult de câteva ore din momentul producerii reacţiei, ceea ce reduce expunerea celor din casă, după ce aragazul a fost oprit, dacă se şi aeriseşte corespunzător.

Ritmul în care dioxidul de azot se descompune este determinat şi de condiţiile mediului înconjurător. Noaptea sau când este întunecat, dioxidul de azot se descompune mai greu. Când este soare şi cald, acest compus se disipează mai rapid.

Gătitul cu gaz – Riscuri pentru sănătate

Acest compus este unul dintre acei radicali liberi, care pot genera pagube majore la nivelul celulelor, provocând inflamaţie şi fiind consideraţi responsabili pentru multe boli cronice şi numeroase forme de cancer.

Dioxidul de azot poate scădea capacitatea defensivă a plămânilor împotriva bacteriilor, făcându-i mai susceptibili la infecții. De asemenea, poate agrava astmul.

De altfel, unul dintre principalele riscuri punctate în raportul recent este cel de astm, în rândul copiilor:

„Substanțele chimice emise în timpul gătitului cu aparate cu gaz sunt asociate cu apariția astmului, agravarea simptomelor respiratorii la astmatici, bronhoconstricția și inflamația căilor respiratorii. 

Acest aspect este deosebit de îngrijorător pentru copii, care petrec mult timp acasă, au un ritm respirator mai ridicat și plămânii și sistemul imunitar în dezvoltare.

O meta-analiză din 2013 a arătat că riscul de astm este cu 32% mai mare la copiii care locuiesc într-o casă cu aragaz cu gaz.

Totuși, într-o analiză ulterioară a aceloraşi autori s-a menţionat că datele nu sunt suficiente pentru a dovedi o legătură de cauzalitate, din pricina varietăţii datelor și a limitărilor de calitate.

O revizuire recentă, din 2024, compară efectele gătitului cu gaz cu alţi combustibili consideraţi mai poluanți, precum lemn, dar și cu surse curate, precum electricitate. Rezultatele arată că riscul de astm la copii crește ușor cu folosirea gazului, dar nu s-a atins semnificația statistică.

Într-un studiu desfăşurat în Hong Kong în 1985, peste 300 de mame şi copiii lor au acceptat să poarte dispozitive de monitorizare a dioxidului de azot timp de 24 de ore.

Evident, nivelurile erau mai mari la femeile care găteau frecvent, dar în special la cele care nu aeriseau corespunzător bucătăria în timp ce găteau.  

Prin urmare, riscurile sunt în strânsă legătură şi cu alţi factori, precum ventilaţia din încăpere, frecvenţa cu care se găteşte în casă, măsura în care încasăm acest dioxid de azot din alte surse mai mari, precum poluarea din trafic.

Aşadar, există această asociere care nu poate fi încă transformată în cauzalitate. Acest lucru nu înseamnă însă că nu trebuie să fim precauţi.

Cât de mult ne expunem când gătim cu gaz

Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, persoanele care folosesc regulat gazul pentru gătit ar avea expuneri medii de peste 287 micrograme per metru cub timp de cel puțin o oră în fiecare zi a anului.

Nivelurile maxime raportate de dioxid de azot asociate cu utilizarea aparatelor cu gaz în locuințe sunt între 150 şi 2.055 micrograme per metru cub pe o oră, cu maxime între 400 și 3.808 micrograme per metru cub pentru un minut. 

Care sunt valorile maxime recomandate de OMS

Se recomandă o limită maximă de 200 micrograme per metru cub pentru dioxidul de azot în aerul din interior pentru o expunere de o oră.

La aproximativ dublul acestui nivel, persoanele cu astm pot avea o ușoară scădere a funcției pulmonare. 

Conform ghidului OMS, limita medie anuală nu ar trebui să depășească 40 micrograme per metru cub pentru dioxidul de azot, valoare cumulată din expunerea interioară şi exterioară.

O casă cu aragaz cu gaz are, în medie, un nivel de 28 micrograme per metru cub mai mare decât una cu aragaz electric. Acest surplus a fost asociat cu un risc cu 20% mai mare de boli respiratorii la copii.

Simptomele unei intoxicaţii acute

Există câteva simptome asociate expunerii excesive la o cantitate mare de dioxid de azot: probleme respiratorii, tuse, dificultăţi de respiraţie sau respiraţie şuierătoare. 

Pot apărea şi iritaţii la nivel respirator, nasul poate să curgă, ochii şi gâtul să usture. Cei cu astm pot resimţi o agravare a simptomelor şi li se pot declanşa crize de astm.

În cazurile în care se inhalează foarte mult din acest compus, se poate ajunge chiar la apariţia edemului pulmonar, caz în care viaţa poate fi pusă în pericol.

Toate acestea sunt simptomele acute ale unei expuneri mari. Expunerea cronică, adică o valore marită, o perioadă mai lungă de timp, nu poate fi măsurată decât cu detectoare speciale, pe care le puteţi monta în casă.

Cum ne putem feri de efectele dioxidului de azot din bucătărie

Unul dintre principalele moduri în care putem evita expunerea la acest compus este gătitul cu aparate electrice.

Dat fiind însă că, pentru mulţi oameni, această variantă pur şi simplu nu este posibilă, există o serie de alte câteva măsuri care pot limita din expunere:

• Ventilarea corespunzătoare a bucătăriei, prin deschiderea geamului;
• Folosirea unei hote în timpul preparării hranei;
• Pe cât posibil, se recomandă ţinerea la distanţă de bucătărie a copiilor şi a persoanelor astmatice, atunci când se prepară mâncarea;
• Verificarea şi menţinerea aparaturii în parametri optimi de funcţionare – Aparatele defecte pot produce nu doar mai mult dioxid de azot, ci şi alte gaze nocive. Când aparatele cu gaz nu ard complet combustibilul sau au alte probleme de funcționare, ele pot elibera mai mulți poluanți, inclusiv dioxid de azot, monoxid de carbon și particule poluante. 
• Consumul de legume şi fructe, cât mai proaspete – Dioxidul de azot este un radical liber, ale cărui efecte pot fi combătute şi prin consumul de antioxidanţi, găsiţi în mod natural în aceste două categorii de alimente.
• Evitarea încălzirii, folosind aragazul

Poluarea ne afectează pe toţi, zi de zi, mai mult sau mai puțin. Important e să luăm măsuri cu calm şi în mod raţional, pentru a putea elimina din riscuri, atât cât ne stă în control.